Cronica unei săptămâni


Ştiţi si voi, cei ce mai aruncaţi câte-o privire pe-aici, aşa, din când în când, că am promis cu câteva săptămâni în urmă să încerc să las la o parte măcar o parte din stresul ce-mi dă târcoale, şi să-mi duc zilele cu ceva mai multă linişte. Nu ştiu cum se face, dar am reuşit. Au fost şi câteva persoane în juru-mi, care nu m-au lăsat să cad iar în starea aia nenorocită. Şi nu mă plâng că nu-mi place, ba dimpotrivă, sper să mă ţină în continuare. Măcar cât să n-ajung la nebuni. Că-s tânără deocamdată.


Am fost cam leneşă la scris lately. Am preferat o poză, mai mult poze, o melodie, sau orice altceva. Dar compensez lipsa scrisului cu abundenţa verbală, de care sufăr încă din copilărie, şi sper să mă ţină până la adânci bătrâneţi.

După cum începusem, săptămâna asta am cam tras chiulul de la orice a însemnat activitate utilă, atât mie cât şi societăţii. Şcoală- neah, că deja e vacanţă; somn- nu ştiu ce-i cu mine, dar mi-am făcut un obicei din dormitul până pe la 9. Azi am bătut recordul- 9.40. Something's wrong, I guess. Shopping-nu, săptămâna asta, nu, pentru că nu mai încape nimic în dulapuri, cu toată curăţenia şi donaţiile de rigoare ce au loc aproape săptămânal. Aşadar, în afara examenului de marţi, nimic notabil.

Ieri dimineaţă m-am trezit de la 7 şi ceva, şi într-adevăr, am fost harnică. Pe la 8 şi ceva eram în Brico, la cumpărături de materiale şi alte nebuneli, iar la 10 fără câteva minute ajunsesem în Dobârlău. Decât să fac pe "diriga" de şantier [am mai învăţat o expresie săptămâna asta:))], am preferat să iau tot soarele. Adică să mă lăfăi în curtea bunicilor adoptivi, de la sosire şi până înspre înserat, with my bathing suit on, şi să mă las răsfăţată cu îngheţată, căpşune şi frăguţe culese din grădină.

Când a venit şi vremea grătarului, Oana era deja ghiftuită. Am spus "să iau tot soarele" la propriu. Când am ajuns în Braşov, eram coaptă din cap şi până în picioare. Coaptă, ca să nu zic prajită.

Azi m-am trezit bronzată. Efectul
tot soarele a trecut- acum am trecut la stadiul de piersicuţă. Leneveală maximă, adică mutat dintr-un pat în altul, şi invers, mâncat, dormit, iar mâncat şi iar răzgâiat.
Toate astea în pofida faptului că aseară eram hotărâtă să îmi petrec şi ziua de azi în acelaşi ton, cu soare, fructe şi răsfăţ.
Dar nu-i nimic.

Mâine chiar mă bronzez din nou. Şi de data asta o să fac şi pe diriga de şantier, că n-am încotro. Şi o să fac şi poze florilor din grădină, pentru că mi-a şoptit cineva că am o mulţime. Ah, mâine Bubu o să facă o mică excursie pe plaiurile natale. O să-l bag în coşuleţ, şi la Dobârlău cu el. Dacă tot e ziua lui de naştere luna asta (împlineşte 4 anişori pufoşi!) ne-am gândit să-i dăruim un
sejur de vis în patria mumă, pe care n-a mai vizitat-o de vreun an şi jumătate.
Tot ce sper e să nu-mi facă vremea surprize.


Nu ştiu dacă şi voi sunteţi liberi de la Împărăţie, deşi am auzit că majoritatea angajatorilor se vor conforma, însă vă doresc o zi de luni superbă (cu iz de weekend prelungit), cu soare, aer curat şi oameni frumoşi în jurul vostru.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie