MJ

N-o sa fiu ipocrită afirmând sus şi tare că n-am mai putut de dragul lui. Sau că am toate albumele lui. Şi nici n-o să spun că am plâns când am aflat de moartea lui. Şi nici n-o să-i plâng de milă, pentru că tot ce i s-a întâmplat rău, în special în ceea ce priveşte sănătatea, e din cauza faptului că a acceptat să constituie şoarecele de laborator a diferite experimente medicale.

Acum câteva luni am râs la aflarea ştirii cum că i-ar fi căzut buza superioară- şi nu cred că am fost singura, deşi cu toţii veţi spune că îmi arde de glume pe seama unui om mort. Acum câteva seri, când i-am trimis cuiva some 90's songs, am dat de Michael, şi am ascultat cu plăcere câteva dintre melodiile lui. Ironia sorţii.
Moartea lui constituie încă o şansă pentru a ne aduce aminte de valori. Îl (re)numim Rege al muzicii pop, aşa cum am uitat să îl mai numim de ani şi ani întregi. Cam tot de-atunci de când cu judecarea lui sub acuzaţia de pedofilie.
Am avut, chiar la noi în ţărişoară, ocazia să vedem că moartea reîmprospătează imaginea unui artist, că ea îl readuce în atenţia, efemeră ce-i drept, a publicului. Că, pentru a revedea scene din filme sau a asculta melodii de când lupu' căţel, trebuie să pierdem actorul sau cântăreţul.
Cam aşa sta treaba şi în cazul morţii lui Michael. Azi, prin oraş, toate maşinile răsunau cu muzica lui. Şi pun pariu că până acum, nimeni din cei ce azi învârteau butonul de volum până la refuz, nu ştia ce a însemnat Jackson pentru industria muzicală internaţională.
În urmă cu vreo oră, un post de radio a demarat o aşa-zisă campanie de omagiere a lui MJ, constând în aprinderea avariilor automobilelor în trafic, odată cu difuzarea unei melodii ale sale. Frumoasă iniţiativă ar spune mulţi. Penibilă iniţiativă spun eu, din moment ce, în urma unei melodii de-a lui MJ, a urmat una de-a lui Costi Ioniţă.



Iniţial, n-am vrut să scriu despre asta aici, dar m-am gândit că, din moment ce consacru spaţiu şi timp unor personaje mult mai lipsite de culoare şi talent de orice fel, un astfel de fenomen chiar merită.
Rest in peace, Michael!

Comentarii

notopic a spus…
Mi-a placut chestia din final. Na-i zis nici om...nici artist...nici cantaret... i-ai zis "fenomen" si chiar cred ca asa e cel mai corect....
Ai mare dreptate... ce sa zic...
Eu vad prin ziare cum plange toata lumea...
Jenant!!
Oameni care au ras si au zis ani de zile bancuri pe seama lui brusc isi aduc aminte cine a fost cu adevarat...
E exact chestia care s-a intamplat cand a murit Laura Stoica.
Ani de zile nu s-a zis nimic de ea... nu i s-a difuzat o piesa pe la radio...si brusc a revenit iar in atentie...
Nu zic ca-i rau....dar e rau ca asteptam sa moara valorile si abia apoi ne reamintim....
Intre doua decese insa ne raman Sexy Braileanca...Guta...
Pacat...
Pacat de noi...
Pacat de MJ!! A gresit mult si a suferit pentru tampeniile facute...
Sigur azi ii e mai bine...
notopic a spus…
P.S: sper ca apreciezi... pana si din spital te citesc ::P
Oana a spus…
@Notopic: Apreciez, apreciez. Desi prefer sa ma citesti din afara lui:)

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie