Nimic concret


Ploaie torenţială, de care nu mi-e dor deloc. Deşi se vehiculează cam peste tot că de mâine revine.

Furtună pe Lună- asta o puteţi vedea doar dacă priviţi cerul. Aşa era şi aseară, aşa e şi acum.

Nu mă pot hotărî de-i frig sau cald. Mă cuibăresc în fotoliu, într-un pled croşetat. Botoşeii din picioare-mi mai lipsesc.

Mâine la prânz am examen. La engleză. Mi-e atât de dor de engleza mea. Engleza adevărată. Mizerii sunt destule.
Spun că am examen mâine. Dar am aflat doar acum vreo oră ce zi e azi. Le-am pierdut şirul. De câteva zile am impresia că săptămâna e formată doar din vineri, sâmbătă, şi duminică.

Nu mă învinovăţesc pe deplin. N-am mai ieşit din casă de trei zile. N-am poftă. Şi nici chef să-mi aleg haine, să cobor şi să urc scări. Cu atât mai puţin să văd oameni.

Voiam să-i mulţumesc cuiva. Cine se simte- bine; cine nu, iar bine.

În nasul meu se amestecă două parfumuri. Trei cu cel pe care-l port. Şi nu-l pot alege.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie

Povestea fânului