Lack of motivation

Săptămâna trecută, când am auzit că unii au început să înveţe deja, pentru s(tr)esiunea ce bate la uşă, am zis şi eu repede că m-apuc să fac, să dreg, să învăţ, să mă documentez, să, să, să...

Zilele au trecut, săptămâna s-a-ncheiat demult, însă Oana stă. Toată lumea stă cu burta pe carte, Oana stă cu burta la soare. Cam asta e noua deviză. Dar a avut dreptate S. când a zis că cel mai uşor e să te obişnuieşti cu lenea. Şi tocmai de asta am nevoie de o motivare. Ca măcar să mă apuc de citit ceva, orice, la orice materie.

Poate dacă aş primi un vagon cu telemea, unt şi roşii, m-aş îndupleca să răsfoiesc nişte cursuri.
Poate dacă aş primi un bol maaaare cu spumă de fragi...
Poate dacă aş avea un rezervor, asemănător în volum celor de benzinărie, plin cu suc de soc...( a se reţine faptul că nu cer băuturi costisitoare, ci doar un simplu suc de soc!)
Poate dacă cineva ar înfige stâlpii ăia odată, undeva în curte, ca să stau şi eu ca tot omul în hamac. Poate chiar aş reuşi să învăţ legănându-mă. Plus că şi hamacul mi-ar fi recunoscător că-l scot în lume.

Nu-i târziu deloc. Dar văd că a trecut îndeajuns timp de când sunt trează, încât să aberez tot ceea ce vedeţi mai sus. Şi mă opresc nu pentru că n-aş mai avea idei, ci pentru că nu ştiu cine-ar fi dispus să mi le ofere, în schimbul învăţatului.

Mă descurc eu cumva. De mâine chiar învăţ. Fie ce-o fi.
Chit că mai degrabă aş trage-o fugă până la Bubu, că tare goală e casa fără el. (în poză se poate observa ce lord era el, ieri, liber, prin curte)