M-aţi înnebuuunit!

   Românul are un talent deosebit de a transforma orice sărbătoare, fie ea tradiţională, fie împrumutată ca formă fără fond, în obsesie naţională. Crăciun, An Nou, Paşte, 1 Decembrie, 1 Mai, sărbători minuscule, trebuie sădite, răsădite, şi săpate în mintea fiecărui cetăţean al patriei, ca sa-l ducă pe acesta mai degrabă înspre nebunie, ori, dacă se găsesc pârghiile necesare, se dă liber de la stat, că si-aşa stăm nemaipomenit de bine cu economia şi munca.

  În caz că n-aţi stiut (deşi e practic imposibil să nu aveţi deja capul împuiat pe tema asta), pe 14 e Velăntain's Dei, pe care o consider una din cele mai cretine sărbători împrumutate, alături de Thanksgiving şi Halloween. Nu de alta, dar explicaţi-mi şi mie de ce sărbătorim noi Thanksgiving? Americanii o sărbătoresc pentru a mulţumi pentru faptul că, la un moment dat în istoria lor, au avut ce pune pe masă. Noi o sărbătorim pentru că americanii o sărbătoresc- tot ce face americanul e cuvânt divin pentru noi, şi, desigur, ca să ne îndopăm cu roasted turkey. Curcan la cuptor, adică. 

  Trecând peste faptul că eu n-aş sărbători niciodată aceste zile nereprezentative atât pentru conştiinţa mea, personală, cât şi pentru a noastră, naţională, să dezbat un pic subiectul Velăntain's.

  Pe scurt, îmi provoacă greaţă şi mâncărimi. Lato sensu, toate grămezile de proşti şi proaste care se "răsfaţă" reciproc cu tone de inimioare, fie ele de plastic, ciocolată sau pluş, nu-mi transmit nimic altceva decât limitarea mintală a acestora. Acum vreo trei ani, am primit "cadou" de Velăntain's o cutie de bomboane de ciocolată. Bomboanele ca bomboanele, dar cutia era în formă de inimioară, ceea ce mi-a produs o repulsie definitivă, atât faţă de sărbătoare, cât şi faţă de persoana care mi le oferise. Ah, şi de care nu mă lega nimic, ca să nu se înţeleagă altceva.

 

  Buuun. Săptămâna trecută, primisem în poştă ofertele de la un cash&carry. Răsfoiesc una dintre reviste, apoi pe a doua, la a treia dau de Velăntain's Dei. Scris cu litere de-o şchioapă, cu roşu intens, cu muuulte inimioare scârboase, cu "n" cadouri sau jucărioare (nu spui de care!) pentru persoana aşa-zis iubită. Superb, ar fi numai bună de aprins focul la grătar.

  La televizor, de vreo două săptămâni- a se lua în considerare faptul că mă uit la televizor doar la ştiri, şi pe alocuri la nişte emisiuni pe TV5, M6, travel&living şi Discovery- parcă aud doar tâmpenii legate de Velăntain's, ceea ce la un moment dat devine extrem de supărător şi enervant. Închid televizorul. 

  Pe internet, sau în diverse reviste, se fac planuri sau sugestii de Velăntain's. 

  Să spunem că toate cele enumerate mai sus ar fi dedicate plebei. Adică ăstora cu mijloace materiale medii, care îşi permit maxim o inimioară numai bună de dat în cap consoartei, plus un bilet la film sau o noapte în club. Nu de alta, dar pentru ca piţi să aibă cadrul perfect pentru destrabălare şi etalare de dotări corporale mai mult sau mai puţin plăcute ochiului.

  Dar fiţi pe pace, pentru cei cu venituri peste medie, s-au inventat excursiile în afara ţării. Dacă îţi duci ţoapa la Veneţia sau la Praga e ca şi cum ai duce-o în rai. Toată lumea se va uita după voi, din pricina comportamentului e de wow! la orice îi iese în faţa ochilor. Plus că atunci când se va întoarce în ţară, va avea îndeajuns de multe poze de postat pe facebook, astfel încât toate duşmancele ei să o poată admira rozându-şi unghiile false de invidie.

  Velăntain's plăcut, că pe mine deja m-au apucat iar nervii, şi s-ar putea să scriu mai multe, şi mai neplăcute.

Eu măcar am ocazia să-mi petrec Velăntain's printr-o metodă academică, mai precis printr-un examen la contracte civile. Ştiu că niciun duşman nu mă va invidia, dar, asta-i viaţa...