3 ani !

  Da, ieri, chiar ieri, locşorul ăsta colorat a împlinit trei ani. Cum s(tr)esiunea mi-a acaparat trei sferturi de viaţă de ceva vreme încoace, aseară n-am mai găsit energia necesară pentru a scrie despre asta, şi n-am vrut să scriu ceva doar aşa, de dragul de a o bifa.

  Nu-mi pot da singură cu părerea, de-or fi mulţi, de-or fi puţini, probabil că voi aţi fi mai în măsură să-mi spuneţi. De v-aţi plictisit, de v-aţi regăsit ori v-aţi trezit surâzând pe-aici, vă rog să-mi daţi de ştire.
  Până la anul vreau să mai gasesc motive pentru care viaţa poate fi fericită, pentru că ceea ce avem nu e niciodată îndeajuns. Şi ăsta nu e lucru rău, ba dimpotrivă, e vorba de autodepăşire.
  Dacă e ceva ce încă îmi mai doresc de la blogul acesta e să mă lase în continuare să scriu tot ceea ce nu spun, din lipsa de timp, din lipsă de curaj (deşi rareori se întâmplă să-mi lipsească- ce-i în gusă şi-n căpuşă, clar!), să povestesc, să corectez, să... mă exprim, şi altfel decât o fac în mod curent.

  Mai e nevoie să vă spun că vă mulţumesc că citiţi chiar acum rândurile astea, aşa cum aţi făcut de trei ani încoace? Mai bine vă invit să vă alegeţi câte o brioşă. Colorată, mai colorată decât viaţa:).

Comentarii

Îţi parcurg rândurile cu o plăcere pe care nu o simt decât la foarte puţini bloggeri, pentru că eşti directă, sinceră, incisivă, un bun observator al realităţii, chiar dacă eşti oarecum subiectivă, uneori (e normal). Dar, peste toate astea, esti DEŞTEAPTĂ! Deci, încă un motiv să te citesc! :)
Oana a spus…
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! :)

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie