Luni, octombrie
Astăzi m-am trezit devreme, dar n-am avut ocazia să ajung departe, pentru că aproximativ toate s-au împotmolit.
Şi astfel am pierdut ceva ore bune făcând mai nimic util, nici mie, nici societăţii. Am mers pe trotuare răsturnate (la propriu!), am înghiţit praf, m-am lăsat în voia Soarelui, am mâncat fără să mai ţin cont de cura care nu m-a slăbit mai deloc până acum. Am dat de uşi închise- vă zic şi vouă, ca să ştiţi, si să nu vă bateţi capul aiurea vreodată- bilete la Operă se găsesc doar cu începere din ziua de marţi. Că aşa-i la noi, săptămâna începe de-a marţea...
Acum stăteam şi îmi lăsam nasul gâdilat de aburii unei cafele, şi mă gândeam că, într-un an, sunt zeci de astfel de zile. În care nimic nu vrea să meargă, în care toate se împiedică fără motiv, în care lumea e încruntată, chiar de Soarele zâmbeşte atât de frumos din înaltul cerului, de ţi-e mai mare dragul de viaţă; în care îi punem pe "dacă" şi pe "parcă" împreună într-o barcă, pe care o încărcăm cu saci întregi de negativism. Eh, în cadrul unor astfel de zile, e cazul să le mulţumim oamenilor acelora care le iluminează, printr-un cuvânt, sau mai multe, printr-un gest sau o privire.
De astfel de oameni, nespuşi de frumoşi, şi de surprizele pe care le au întotdeauna la ei, eu nu m-aş putea sătura niciodată.
Şi astfel am pierdut ceva ore bune făcând mai nimic util, nici mie, nici societăţii. Am mers pe trotuare răsturnate (la propriu!), am înghiţit praf, m-am lăsat în voia Soarelui, am mâncat fără să mai ţin cont de cura care nu m-a slăbit mai deloc până acum. Am dat de uşi închise- vă zic şi vouă, ca să ştiţi, si să nu vă bateţi capul aiurea vreodată- bilete la Operă se găsesc doar cu începere din ziua de marţi. Că aşa-i la noi, săptămâna începe de-a marţea...
Acum stăteam şi îmi lăsam nasul gâdilat de aburii unei cafele, şi mă gândeam că, într-un an, sunt zeci de astfel de zile. În care nimic nu vrea să meargă, în care toate se împiedică fără motiv, în care lumea e încruntată, chiar de Soarele zâmbeşte atât de frumos din înaltul cerului, de ţi-e mai mare dragul de viaţă; în care îi punem pe "dacă" şi pe "parcă" împreună într-o barcă, pe care o încărcăm cu saci întregi de negativism. Eh, în cadrul unor astfel de zile, e cazul să le mulţumim oamenilor acelora care le iluminează, printr-un cuvânt, sau mai multe, printr-un gest sau o privire.
De astfel de oameni, nespuşi de frumoşi, şi de surprizele pe care le au întotdeauna la ei, eu nu m-aş putea sătura niciodată.
Comentarii