Simplu, Oana

6:00 pm... Plictiseala incinsa de soare... Nici nu vreau sa ma uit afara... Prea mare e toropeala... La fel de mare e si lenea mea... Dupa ce am (re)studiat Eminescu, am baut o cafea mult prea fierbinte pentru vremea asta... Si, am inceput sa sterg poze din camera... Am dat peste o poza facuta acum vreo luna, de care, neintentionat, am uitat pentru ca nu prezenta un interes estetic deosebit... Interesant cum a reusit sa dea peste cap tot... Tot ce am incercat azi (iar) sa explic, sa ma (auto)conving... Am concluzionat, fara niciun adaos de bunavointa, ca nepasarea e doar o masca, si nu doar a mea, ci si a altora... Poate va veni si ziua in care carnavalul se va sfarsi... P.S. Aseara, intr-o conversatie, mi s-a spus ca sunt mult prea "decoltata", adica ma expun, nu va ganditi la prostii, aici pe blog...

Azi noapte, inainte de a adormi, aveam clar in minte ce voi scrie azi aici... Voua nu va face placere sa analizati lucrurile de peste zi si sa faceti mini-planuri pentru ziua ce urmeaza in linistea noptii? Dar cum nimic, nici macar gandurile mele, nu mai e ordonat in viata mea, sunt nevoita sa aberez pe loc... Aceeasi melodie pe care o ascult de cateva zile, in nestire, in (ne)speranta ca... In lipsa de alte preocupari, am vizionat (si azi...) filmul la care ma uit inca din anii de gradinita... Si a avut loc o impacare... Inceputa prin: "Can I have my heart back ?" Sec, ati putea spune, dar pe moment mi s-a parut fraza pe care oricare din noi si-ar dori sa o auda in unele imprejurari din viata...

Joi... Zi de stat acasa, de invatat... De fapt, am petrecut-o doar in masura de 60% invatand... In rest, m-am gandit la ultima saptamana... La urmatoarele 3 saptamani... Totul se apropie cu o viteza uimitoare ("Bai copii, voi va dati seama?")... Singurul lucru despre care pot sa afirm ca merge excelent e rochia mea pentru banchet... Si perioada mea "depresiva" ar putea fi pe terminate, asta bineinteles daca ma mai chinui inca un pic... Daca am inceput iar sa scriu, inseamna ca nu ma vad totul atat de gri... Acum se apropie de mov... Astept sa redevina totul roz, asa cum credeam eu lumea... Asa cum m-am mintit, si cum m-au mintit... Nu ma bagati in seama... cred ca tocmai am mintit in legatura cu ceva...

"Cât îmi placea s-ating cu palmele urma pasilor tai alergând grabiti peste ape... Cât îmi placea sa adulmec noaptea urma gândului tau întiparit în aer... Si îmi placea, la despartire, sa caut printre raze de luna urma zâmbetului tau. Si doar în urma ta am gasit, printre paiete si soare, cuvinte suflate de vânt. De ce ai uitat?"

Când am nevoie de tine, te strig…. Simplu, ca si cum în strigatul meu ai încapea lânga litere… E o minciuna, desigur, Totusi, e mai mult decât Aceasta lunga si trista asteptare… Te strig si-mi închid ochii si ferestrele Si bâjbâi printre cuvintele pe care mi le-ai spus, Printre peretii pe care i-ai atins… Când am nevoie de tine Totul se naruie, Si te strig…

Forget not that the earth delights to feel your bare feet and the winds long to play with your hair... Kahlil Gibran

Sincer... ? Chiar nu stiu... nu stiu cui incerc sa-i raspund... Poate doar mie, poate doar tie, poate lumii intregi... De cand am inceput eu sa dau explicatii ??? Ask me no questions, I'll tell you no lies...

Am avut doua discutii, una acum 5 minute si una saptamana trecuta, in care spuneam ca mi-e dor... N-as putea sa definesc exact pentru ce anume... De obicei am sentimentul asta seara... Interesant e ca nu-mi lipseste o fiinta anume, poate doar Max... E vorba de un sentiment anume, poate de nepasare... Uneori e un miros, un parfum, specific unui loc drag, pe care il vizitez mai rar decat mi-as dori...Doua exemple ar fi Pitestiul si Viena, desi nu au nimic de-a face unul cu altul... Mi-e dor de locurile prin care umblam vara trecuta, ulicioarele stramte ale Dobarlaului, mirosul de soc inflorit si gustul sucului de soc... Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam acolo, auzeam vacile trecand pe drum, si ma speriam ca au intrat in curte... Spalatul cu apa rece ca gheata, faptul ca nu raceam, nu scartaiam si cel mai important nu mi se umflau amigdalele din cauza asta... Sutele de poze facute intr-o zi, soarele pe care il absorbeam stand pe sezlong, lungile suete cu Alec, pe toate temele posi...

N-a fost o furtuna adevarata...A fost chiar dezamagitor...Nu mi-as fi dorit sa vad un dezastru intamplandu-se, dar totusi... Am asteptari mult prea mari... Cocktail de ploaie, praf, mâl, si soare galben pai... Agitatie si mult prea mult dat cu capul de pereti... Pentru ce? Inca nu am aflat, dar se pare ca ma desparte doar vreo luna de zile pana cand voi avea raspunsul... Mai degraba prefer sa nu aflu, sa opresc trecerea, care e tot mai rapida, opusa simtirilor noastre... Mult hartoage, caiete cu urechi de magar, cafea si ochi obositi... Somn...

Zi de primavara tarzie...Doar 4 saptamani pana cand totul se va fi terminat...Si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ne bucuram de stresul si de asteptarea asta, sa le traim acum, cand inca mai avem sansa...Sa ne bucuram de tot ce avem impreuna, sa ne bucuram unii de altii, pana cand nu ne va fi prea dor...No more melancholy... Soare arzator...M-am ascuns in patucul racoros pentru un somn de bebelus...Acum- meditatii...Si apoi, we never know...

E 3:40 dimineata...Un trafic supeeerb, asfaltari, aplicare de marcaje, chiar daca peste asfaltul distrus, doesn't matter anyway... Vorba cuiva: party-ul vietii... Eh, am trecut cu bine si peste asta... Sunt si mai multumita cu ceea ce sunt si am...Am observat indelung profilul diferitilor indivizi ce s-au perindat prin jurul meu... Sunt mandra ca nu dansez Jaga Jaga si Am Fata de Gigolo, sau cum s-or mai fi numind... Ca nu port haine luate de pe pitzipoanca.org, gen fuste pana la fund, camasi de satin (la o adica, ar merge si o bluza de pijama), pantofi(a.k.a sosoni, opinci, trocadei) penibili, suvite de toate culorile vantului turbat in podoaba-mi capilara, ca nu beau si in special nu ma cred cool in stare de ebrietate, ca nu privesc fiintele de sex opus ca o hiena infometata... Ca nu ma afisez cu masculi(desi nu sunt sigura in privinta genului/sexului precis) cu tricouri mulate, cu dungi, vulturi planand, si suvite multicolore+creasta...Ca nu am nevoie de GL sau S8 pentru a ma si...

If you love someone , put their name in a circle... Because hearts can be broken, but circles never end...

Nici nu mai stiu...Daca vreau sa inceapa, daca vreau sa se termine...Un lucru e cert: stresul e din ce in ce mai mare, timpul tot mai scurt si rabdarea mea tot mai putina... Se pare ca vine vara...Macar atat...

Poate parea insuficient, dar somnul pana la 8:00, cel putin in cazul meu e o adevarata binecuvantare... Studiu aprofundat... O joaca cu pufosul meu mic si iubit... Soare arzator, ocazie de promenada prin tot orasul, cumparaturi... In timp ce lumea e din ce in ce mai agitata si mai dezbracata, 3 bucati dive relaxate pe terase... Uff, ce viata duc unii... Somn din nou... Studiu aprofundat... Simbolizeaza ciclicitatea vietii...

Gata cu praful, asfaltarile, sapaturile, si zgomotul infernal oferit de unii vecini "doctori" in muzica... Aer curat, spalat mai tarziu cu o ploaie rece si proaspata... Noroi, iarba si mai verde, puf de papadii, broscute... Balaceala cu furtunul, Max cu iz de masline, liliac inflorit, din poarta in poarta... Nu mai am chef... Alta data...

Paint a rainbow inside of you, paint a rainbow, let your smile shine through. When it's cold and gray, push the clouds away, paint a rain bow in your heart...

Poza dateaza de un an fara o saptamana...Mi-e dor...De tot...De timpul trecut, de nepasare, de razele soarelui, de zambete uitate...

E bine ca am trait si asa ceva...Ca am avut sansa sa vad cum pot fi cu adevarat oameni despre care credeam ca nu exista secrete, ca am putut sa imi pun unele intrebari...Concluziile- la fel de multumitoare...A trecut numai o zi, o zi in care aproape am uitat...Sau poate doar cred ca am uitat...Nu, nu ma mint...Imi propun asta: sa consider faptul, sa spunem, un scenariu de film siropos...Sirop amar ca de pelin...E bine ca nu m-a afectat mai mult decat era necesar...Ar fi fost picatura ce umplea paharul de stres...

As fi preferat sa fiu lovita de sute de pumni, decat sa am parte de o asemenea dezamagire...As fi numit de-a dreptul nebuna persoana care putea prezice asa ceva...Faptul ca un om pe care il cunosc de-o viata ar putea sa transforme, sa distruga tot acel respect, ce acum pare doar un ideal creionat de un copil...Cum s-a dus totul, cum s-a zgariat pe tot ce am crezut si respectat...O simpla bucata de hartie, si un eveniment de care nici macar nu imi amintesc...Curios cum, unora le ia o viata intreaga sa isi arate adevaratul caracter...Asta ma face sa ma intreb daca, oare, cateodata nu sunt prea sincera...Nu e nici macar furie propriu-zisa, ci o zbatere...O imposibilitate de a inchide ochii si de a-mi inchipui ca nu s-a intamplat niciodata...Ca totul a ramas la stadiul in care imi era bine, in care ma simteam ocrotita, chiar daca uneori cu impresia inconjurarii cu un glob de cristal... Acum, nu e doar un bolovan ce apasa, culmea, pe sufletul meu, si nu pe constiinta altora, ci sute de piet...

3 zile in care nu am postat nimic...Si chiar nimic demn de a fi postat...Doar o mare de apa, ce curge din cer, neincetat, spaland praful...Lasa aerul curat, respirabil, ne scuteste gatul de usturime...O plictiseala somnoroasa, ce casca cu pofta, citeste pasaje lungi, interminabile...Poezii...Verde de padure, tipete... Reprosuri nefondate, o furtuna de ganduri, o asteptare dureroasa, o numaratoare inversa... PLOAIE, PICURI, SIROAIE ...

Interesanta zi... Dupa vechi obiceiuri, poporul se indreapta cu trotineta/ bicicleta/masina/ CFR catre mirifica Mare Neagra... Nu si eu...Dupa un somn neintors, dimineata debutata cu 3 muscaturi de la iubirea vietii mele (era vorba de Bubu, nu va faceti sperante), am iesit la o promenada de shopping...O data iesita in strada- SOC: oameni de-i numarai pe degete, un trafic lejer, cum n-am mai pomenit de ceva timp...Se pare ca toata lumea a mers la gratar (asta daca nu i-au alungat ursii pe parcurs)... O dupa-amiaza cu un sfert de ora de somn, distrus de soneria defecta a Taniei...In drum spre Pesi...Taximetristi sociabili:"Ne uda?" Un lovable ChinChi, variante de BAC, cozonac, soare, Family Guy si implicit Tooth Fairy...Cat pe ce sa innoptez acolo...Nu doar inimile sunt inchise, ci si portile...Taxi, manele in surdina......Home, sweeeet home...