De ce a fost bună ziua mea de naştere

  Azi-dimineaţă m-am trezit foarte devreme, pe la 6 şi un sfert cu aproximaţie, pentru că pe la 7 şi ceva trebuia să ajung în oraş cu ceva treburi, şi mai apoi să ajung şi la un curs. Când m-am uitat pe geam şi am văzut ploaia aceea gri şi udă, am zis ca aşa ceva nu se poate, cel puţin nu de ziua mea. Nu, nu, şi nu! Tocmai mie, care iubesc seninul şi soarele mai mult decât orice?

  Cu chiu, cu vai, am găsit haine, am luat-o de o aripă şi pe maman, şi am pornit. Când am trecut pe lângă Parcul Central, mi-a venit ideea să caut cu privirea magnoliile- ştiam că în Bucureşti sunt înflorite de vreo săptămână şi jumătate, şi nu degeaba m-am iluzionat că, după ploaia asta care a mai curăţat oraşul, au înflorit şi la noi. Sunt atât de frumoase, de timid înflorite, încât au constituit prima surpriză frumoasă de ziua mea.

  Gata cu florile de magnolie, pentru că nu de asta scriu acum. Scriu pentru că azi a fost pur şi simplu ziua mea. Ziua în care am zâmbit şi i-am pupat apăsat pe obrăjori pe toţi cei care mi-au urat live La Mulţi Ani, în care am mâncat bomboane multe, în care am râs cu gura până la urechi de câteva amintiri din copilăria mea, şi în care toată lumea a încercat să mă răsfeţe. 


  Loc fruntaş în preferinţele mele ocupă răsfăţul lui maman- o prajitură nouă, cu un gust şi un parfum... mmm, credeţi-mă că mi-ar plăcea ca tuturor ce mi-au urat lucruri frumoase să le ofer câte o feliuţă.
  Revenind la lucruri mai serioase, zilele de naştere sunt cel mai eficient mod de a-ţi evalua impactul asupra oamenilor din jur, cât şi pur şi simplu, oamenii care te înconjoară. M-am bucurat, ca în fiecare an, să primesc telefoane şi mesaje de la persoane de la care nu mai am nevoia confirmării că sunt acolo, cu mine, că mă iubesc orice-ar fi, dar m-am bucurat şi mai mult că au existat (aceleaşi) persoane care nu s-au sinchisit să-mi ureze nimic. Mă bucur că mi-au confirmat încă o dată faptul că ei doar cer, au pretenţii, fără să dea nimic în schimb, nici măcar o atenţie. 
  Mă bucur că mi-aţi spus că mă iubiţi, mă bucur pentru toată sănătatea pe care mi-aţi dorit-o, şi pe care sper să o păstrez cât mai mult, mă bucur pentru toţi sacii cu noroc pe care mi i-aţi dăruit, mă bucur pentru lalelele roşii de la bunici, mă bucur că mi-aţi fost alături şi anul acesta, chiar dacă n-am sărbătorit oficial aniversarea, mă bucur că îmi sunteţi prieteni, chiar şi de departe, mă bucur şi punct.
  Şi eu, la rându-mi, vă doresc să aveţi un munte de sănătate, un desert de noroc, şi o mare de iubire, vă mai mulţumesc încă o dată pentru toate vorbele şi gesturile frumoase cu care m-aţi sufocat astăzi, şi vă spun că şi eu vă iubesc şi vă preţuiesc, mai mult decât vă imaginaţi, chiar dacă nu o arăt prea des, căci nu prea stă în firea mea impulsivă.

  Vă pup şi vă mulţumesc :)!

PS. Amintirile mele din copilărie au apărut şi aici

Comentarii

Sorin Basca a spus…
La multi ani !!! Sa fii sanatoasa si sa mai scrii.
Oana a spus…
Îţi mulţumesc frumos! :)

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie

Povestea fânului