3 zile

  Încep să cred că am dezvoltat o adevărată pasiune pentru cifra 3. Nu degeaba se spune că e mistică- miracolele ţin 3 zile (în cazul meu, miracolul care ţine doar trei zile, dar e şi cel mai frumos şi cel  mai aproape de sufletul meu e Crăciunul), anul acesta, în februarie, locşorul asta a împlinit 3 ani, ani a căror trecere, cu bune şi mai puţin bune, se poate lesne vedea în arhiva din bara din dreapta. Acum cifra 3 e legată de aniversarea mea, până la care au mai rămas, da, chiar trei zile.

  Anul ăsta, al douăzecişiunulea din viaţă, mi s-a părut destul de scurt, şi probabil că tot aşa mi se vor părea şi cei care vor urma, pe măsură ce voi creşte, şi, mai apoi, îmbătrâni. Da, nu am o problemă cu procesul îmbătrânirii- atâta vreme cât păstrăm un cert echilibru, un strop de plăcere, şi o firimitură de copilărie, totul va ieşi bine.

  Mi se pare un pic precipitat să încerc un bilanţ al anului. Poate că nici nu ar trebui să încropesc unul, ci doar să fiu mulţumită că am fost sănătoasă, întreagă la trup şi la minte, am avut parte de momente bune, dar şi de momente grele (poate prea multe pentru puterile mele...), dar din care am putut trage învăţăminte.

   În mod curios, anul ăsta nu trec printr-o "depresie" pre-aniversară, aşa cum s-a întâmplat în mai toţi anii precedenţi, însă cine ştie, poate că de data asta mă va lovi post factum. În schimb, de câteva săptămâni am tot început să număr zilele din calendar, să le spun celor din jur că au mai rămas "n" zile, să-mi tot cumpăr câte un lucruşor, profitând de faptul că mă pot prevala de ziua mea drept scuză.

  Aşadar, au fost 362, dar au mai rămas doar 3 zile. Zile în care mi-aş dori să nu mă agit prea mult (deşi îmi pare chiar şi mie imposibil, dată fiind firea de Berbec feroce pe care o deţin), şi în care aş vrea să cântăresc unele lucruri asupra cărora nu aş vrea să intru cu îndoieli şi în cel de-al douazecişidoilea an.

  Vouă, dragilor, să vă fie săptămâna ce vine uşoară, însorită şi zâmbăreaţă :)!