Vizită la Palat - ep. 5

  Cu toţii ştim că mare parte din parlamentarii mioritici au burtici, sunculiţe, ori guşi nu tocmai micuţe. Ei bine, de îndată ce am luat prânzul la restaurantul Parlamentului, am elucidat cum de reuşesc ei ca într-un mandat de 4 ani să sară de la un număr rezonabil de kilograme la obezitate. Vă spun- e uşor- mâncarea e variată şi nespus de bună (nu se întâmplă prea des să apreciez mâncarea de restaurant), mult prea ieftină, şi foaaarte multă. Ca să vă faceţi o idee, o friptură de piept de pui înseamnă cam un piept de pui întreg. Deserturile sunt nu doar aspectuoase, ci întru totul delicioase. Aşadar, papa bun:).

   În loc de siesta, m-am mai plimbat, şi am mai fotografiat câte una, alta.

 

  Mihai Viteazul. Tapiserie uriaşă.

  După câteva ore, câţiva kilometri parcurşi, şi sute de ridicări ale privirii înspre detaliile plafoanelor şi ale candelabrelor, am ajuns afară, la aer şi soare.

  Iată că, după cinci episoade în care v-am "plimbat" prin interiorul Palatului Parlamentului, am ajuns la "ora plecării". În cel dintâi episod v-am prezentat, succint, Muzeul Parlamentului. Al doilea episod a reprezentat începutul micului itinerariu al sălilor din Palat. În cadrul celui de-al treilea episod am parcurs una dintre sălile de recepţie ale Palatului, şi am făcut o mică incursiune în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor. Episodul patru al vizitei v-a arătat Splaiul Unirii, văzut de la înălţime, printre coloanele impunătoare ale balconului Palatului. Menirea acestui al cincilea episod ar fi conturarea unor concluzii în urma acestei vizite. Prefer să sistematizez, ca să nu ne pierdem printre şi în prea multe idei.

•   Dacă există un loc curat în România, acela e Palatul Parlamentului. Oriunde te-ai duce, miroase a curat. Am studiat colţuri de pardoseală- sunt foarte bine curăţate, am căutat cu privirea scame de-a lungul kilometrilor de covoare parcurşi- nici urmă, colţuri de perete şi plafon- nu există pânze de păianjen. O să spuneţi că am exagerat un pic, dar am vrut să îi testez până şi la curăţarea uşilor din lemn sculptat. Aici mai au de lucrat, căci am plecat de pe canel cu un şerpişor de praf pe deget.
•   Construirea Palatului a însemnat demolarea a aproximativ 25% din Bucureştiul vechi. E oarecum trist, însă privind la măreţia sa, parcă ai putea considera clădirile respective drept o jertfă pentru frumos.
•   Tot ceea ce înseamnă Palatul Parlamentului- arhitectură, construcţie, decor, etc., e made in Romania. Chiar dacă poate părea o ambiţie prostească, Ceauşescu a demonstrat că România poate produce orice, de la marmură până la materiale ce alcătuiesc draperii-gigant ce cântăresc 250 de kilograme bucata, de la cristalul de Mediaş, din care sunt confecţionate mii de candelabre şi alte corpuri de iluminat, până la ţeserea unor covoare imense, de la cantităţile imense de lemn sculptat în atâtea şi atâtea modele, niciunul identic cu celălalt, şi până la pielea ce îmbracă scaunele din sălile de şedinţă.
•   Chiar de madam Udrea nu ştie, eu ştiu- e plin de turişti străini care vizitează Palatul şi rămân cu gura căscată. I-am văzut. I-am auzit spunând că n-ar fi crezut niciodată că Bucureştiul ar putea avea pe harta sa un asemenea loc deosebit.
•   Deşi îl consider o reuşită arhitectonică greu de egalat, Palatul are şi mici defecte. Spre exemplu, o sală ce se voia a deveni una destinată pieselor de teatru, a rămas la stadiul unei săli de şedinţă, căci scena proiectată a rezultat a fi prea îngustă pentru o reprezentaţie dramatică. S-a compensat însă cu scaunele îmbrăcate într-o piele beige impecabilă, cu mochetă asortată, dintr-o singură bucată (într-o sală-amfiteatru de sute de metri pătraţi!), şi candelabre ce-ţi fură instantaneu ochii.
•   Am aflat de curând că în programul de vizitare a Palatului s-au mai inclus două tururi noi.
•   Palatul e un loc care ar trebui vizitat cel puţin o dată în viaţă. A doua şi a treia oară ar fi necesare pentru studierea mai aprofundată a detaliilor. În plus, când vei ieşi de acolo îţi vei da seama că nu doar muzeele şi palatele din alte ţări au ceva relevant de arătat.
•   Să nu vă închipuiţi că, de vreţi să vizitaţi Palatul, veţi avea acces şi în Camera Deputaţilor. Nu, nu e inclusă în lista sălilor din tur. Pentru ocazia de a-i admira cupola, şi de a-i simţi îndeaproape atmosfera, trebuie să îi mulţumesc cuiva. Unui deputat braşovean. Nu-i voi scrie numele aici, căci aş risca ca unii şi alţii să-mi sară în cap. Dacă s-au prins despre cine-i vorba, să le fie de bine.

  Dacă mai aveţi ceva de adăugat, lista de mai sus este deschisă. Data viitoare când mergeţi în Bucureşti, şi simţiţi că pierdeţi vremea, Palatul Parlamentului are mereu porţile deschise. Vizită plăcută:)