Guturai de Sf. Ioan
Azi, când am fost sunată de nişte rude care voiau să vină în vizită, am minţit. Le-am spus nonşalant că niciun reprezentant al familiei nu e acasă. Sunt scorpie, ştiu.
Dar, după o zi în care am stat câteva ore să pun cap la cap o lucrare de Penal, am înghiţit alte şi alte pastile, am inhalat tot soiul de spray-uri, care mentolate, care usturătoare, şi mi-am simţit nasul precum o piele groasă de crocodil, musafirii erau singurul lucru care îmi mai lipsea.
Ştiţi deja, nu-mi plac musafirii, nu-mi plac cei care îţi apar la uşă doar pentru că n-au ce face ori ce mânca acasă, care nu ştiu să îşi dea pantofii jos, deşi tu le oferi papuci de casă, şi astfel îţi umplu pardoseala de lăbuţe cu noroi, zăpadă, şi alte mizerii ce se mai găsesc pe trotuarele patriei.
Totuşi, tind ca mâine, pentru că e ziua mea şi a lui papa, şi pentru că am pregătit nişte fursecuri cu stafide, nemaipomenit de pufoase şi vanilate (iar maman urmează să mai coacă o prăjitură-minune, cu cremă de brânză), să primesc câţiva oameni. Doar pe cei dragi, şi care nu mă irită. Tuşesc mult prea rău ca să zâmbesc forţat, şi inghit prea multe antibiotice ca să am chef de conversaţii de convenienţă.
Acum, cu permisiunea audienţei, mă retrag ca să caut haine pentru mâine dimineaţă. Iar vouă, Ionilor şi Ioanelor ce vă aruncaţi privirea pe aici, La Mulţi Ani!.
Comentarii