(d)efecte

   Deşi nici nu a început oficial, s(tr)esiunea începe să mi se infiltreze prin toată fiinţa. Aşa se întâmplă de fiecare dată, şi aproape că uitasem cum e de astă vară. Deşi ştiu că nu are ce să mi se întâmple, că un pic de stres mă mai readuce cu picioarele pe pământ, că note mulţumitoare iau oricum, îmi cam place să las totul pe ultima mie de metri. Poate că e sete de adrenalină, sau poate inconştienţă. Habar n-am.

  Cert e un lucru- până în momentul de faţă ştiu datele exacte a maximum două examene. În rest, mă las pradă suspansului şi sutelor de pagini pe care trebuie să le îngurgitez în perioada următoare. 
  Ceea ce mă îngrijorează e faptul că slăbesc destul de mult în sesiune şi habar nu am de ce, pentru că stresul mă îndeamnă să mănânc extrem de mult. Slăbitul de sesiune n-ar fi o problemă dacă vreme de două săptămâni n-aş fi fost într-atât de răcită încât am ajuns la 46 de kilograme. Toate fustele fug de pe mine (inclusiv cele modificate deja o dată la croitor), pantalonii vor arăta în curând ca cei ai hip-hopp-erilor, iar în bluze încap chiar de-ar fi mărimea XS.
  În plus, vremea asta atât de frumoasă încât ai zice că mâine-poimâine vine primăvara (dacă stăm să ne gândim, n-ar mai fi chiar aşa de mult de aşteptat- o lună şi jumătate, calendaristic), încât numai poftă de stat în casă, cu o carte de 500 de pagini în braţe nu am.
  De miercuri se zvoneşte că vine frigul, şi tare n-aş vrea. M-am obişnuit deja fără cizme şi haine prea groase.

  Noapte bună, dragilor! Oricât de mult mi-ar displăcea, mâine nu-mi permit să stau degeaba, aşa că puţin somn n-ar strica.

Comentarii

Postări populare