Cu bune şi mai puţin bune, 2010

  Ştiţi ce mi-a plăcut cel mai mult la anul acesta? Look-ul lui- 2010. Sound-ul lui- douămiizece. Rotund. Perfect.

  Cred că pentru niciunul din noi nu a fost perfect. Niciun an nu e perfect, pentru că vrem, nu vrem, se ivesc diverse aspecte care ne dau bătăi de cap şi ne lasă riduri pe frunte. Niciun an n-ar trebui să fie perfect, din simplul motiv că din imperfecţiune se naşte progresul.

  ,,Domnului" 2010 ar trebui să îi mulţumesc pentru momentele frumoase, pentru faptul că am fost sănătoasă, pentru vara lungă şi bronzul auriu, pentru oamenii pe care i-a alungat din viaţa mea (şi foarte bine a făcut!), pentru cei pe care i-a adus (la fel de bine a făcut, până la proba contrară), pentru reuşite, pentru inspiraţie (nu atât de multă în ultima perioadă), pentru clipele mai puţin uşoare, dar care s-au transformat în lecţii preţioase despre viaţă şi ale sale cotituri.

  2010 a însemnat desparţire, redescoperire, prietenie, invidie, minune, învăţare, râset, plâns aproape deloc (ceea ce e foarte bine).

  

  Nu vreau sub nicio formă să mă aliniez părerilor conform cărora 2011 va fi un an rău. Anii sunt aşa cum ni-i facem noi. Atâta vreme cât ne dorim să începem un an nou bun, sănătos şi voios, nu are cum altfel să fie.

  

  Aşadar, cu aproximativ 26 de ore înainte de a-l încheia pe 2010, vă doresc un An Nou prosper, cu sănătate muuultă, cu putere de muncă şi chipuri zâmbitoare!