Am deschis sezonul de răceli

  De trei zile înghit tot felul de chestii, mai leacuri din bătrâni, mai plicuri de la farmacie, mai remedii a la Dr. Oz, doar-doar mi-o trece şi mie răceala.
  
  Ziua de vineri a debutat fără probleme, însă după-amiază a apărut o răguşeală timidă. Am zis că trece cu puţin albastru de metil (la mine nu funcţionează pastilele cu albastru de metil, ci doar albastrul de metil pur!). 
  Sâmbătă dimineaţă m-am trezit cu gâtul în piuneze, răguşeală, scârţâială, dă-i cu pastile, dă-i cu albastru de metil, scobeşte şi-o ridichea neagră, pune-i şi-un strop de sirop de arţar, că doar e remediu sigur.
  Da, de unde! Sâmbătă seara ajunsesem să stau ghemuită în pat, sub pătură şi cu două perne-n cap, doar-doar n-oi mai simţi disconfortul. Seara, înainte de culcare, iar pastile, iar albastru de metil, iar spray Bioparox (cel mai bun prieten al meu, încă din copilărie).
  
  Duminică dimineaţă m-am trezit de parcă nu aş fi dormit deloc. Ochii mei parcă nu erau ai mei, îmi apăruseră cearcăne mov, gatul părea că are pe dinăuntru sârmă ghimpată şi nu alta, iar nasul... nasul îl simţeam înfundat şi mă irita prin inutilitatea lui, fiindcă deşi il aveam, nu mă ajută la respirat. Din nou, pastile, prafuri, ceai, citrice, ridiche neagră, miere, spray de gât, spray cu apă de mare, mama, tata şi bunica. 
  De toate-am luat, doar că azi, de dimineaţă m-am trezit tot cu faţa la cearşaf, mai mult nedormită, cu nasul înfundat şi cu gâtul praf. Am reluat şirul de pastile, prafuri, ghimbir, ridiche, spray-uri şi văd că, până în prezent, nu se schimbă nimic. 

  Vă las, mă întorc la feliile mele de lămâie cu miere şi scorţişoară.