Un vis împlinit

  De câteva zile, parcă traiesc un vis. Nu-mi vine să cred că am terminat facultatea, că am luat licenţa, că de două zile pot dormi noaptea fără să am insomnii şi să visez proceduri, procurori şi contracte, iar că ziua o pot petrece doar stând în pat şi privind pe pereţi, sau lucrând câte-un mărunţis.

  E prima oară, după multe luni, în care sunt leneşă. Şi nu vă puteţi închipui cât este de bine. 

  E bine să ai satisfacţia că ai dobândit prin muncă ceva ce ţi-ai dorit de mic, e bine să îţi simţi visul împlinit. Şi asta compensează orice preţ pe care l-ai plătit- nopţi nedormite, zile agitate şi cu prea puţine ore, cearcăne, şi, cel mai important, un fir de păr alb. L-am descoperit când mă pregăteam să plec la proba scrisă a examenului de licenţă, şi, cine ştie, poate că el a fost cel care mi-a purtat noroc, deşi am făcut o criză de nervi când l-am zărit.

  

  Dragilor, de astăzi sunt în vacanţă, oficial fără nicio grijă. În momentul de faţă mă relaxez cu ceea ce puteţi vedea aici. Şi, în plus, încerc să elucidez ce se întâmplă cu Luna, de e dodoloaţă de vreo trei zile încoace, şi aud că va mai sta aşa pentru ceva timp. A propos de asta, dacă stiţi voi mai multe, edificaţi-mă.