Mult alb

-





    Duminică frumoasă, dragilor!
 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

MJ

-
N-o sa fiu ipocrită afirmând sus şi tare că n-am mai putut de dragul lui. Sau că am toate albumele lui. Şi nici n-o să spun că am plâns când am aflat de moartea lui. Şi nici n-o să-i plâng de milă, pentru că tot ce i s-a întâmplat rău, în special în ceea ce priveşte sănătatea, e din cauza faptului că a acceptat să constituie şoarecele de laborator a diferite experimente medicale. Acum câteva luni am râs la aflarea ştirii cum că i-ar fi căzut buza superioară- şi nu cred că am fost singura, deşi cu toţii veţi spune că îmi arde de glume pe seama unui om mort. Acum câteva seri, când i-am trimis cuiva some 90's songs , am dat de Michael, şi am ascultat cu plăcere câteva dintre melodiile lui. Ironia sorţii. Moartea lui constituie încă o şansă pentru a ne aduce aminte de valori. Îl (re)numim Rege al muzicii pop , aşa cum am uitat să îl mai numim de ani şi ani întregi. Cam tot de-atunci de când cu judecarea lui sub acuzaţia de pedofilie. Am avut, chiar la noi în ţărişoară, ocazia să ve...
Citeşte mai departe...

Cea mai frumoasă vară

-
Imagine
  Fusese cea mai frumoasă vară, prima, după multe veri din mulți ani.  Momentele când o privea, le simțea ca și când ar fi privit-o soarele însuși- cald, îmbietor, ca-ntr-o zi de vară din cele pe care le iubea atât. Sperase atât de mult ca promisiunea lui- că vor avea timp pentru toate cele pe care își puseseră în gând să le trăiască, să fie adevărată, încât orice rază de soare pălea în fața optimismului oarecum naiv. Când o atingea, era ca și când ar fi adiat vântul pe pielea ei bronzată, atunci când își petrecea amiezile în iarba din grădină, privind jocul norilor. O entuziasma complicitatea privirilor dintre ei, dar și momentele când îi vorbea- îi simțea vocea ca pe o melodie, iar vorbele, ca pe niște poezii.  În vara aceea îi spunsese frecvent că e frumoasă,  iar ea zâmbea larg și îi răspundea cu același compliment. Nu știa dacă de vină e vara, însă starea de liniște pe care o trăiau împreună era ceva ce așteptase vreme îndelungată. Iar dorul pe care îl simțeau c...
Citeşte mai departe...

Azi sunt ipohondră

-
Imagine
La 8 făr' vreun sfert azi de dimineaţă, mi-a sunat telefonul. N-am putut să mă trezesc. Am mai aţipit încă o jumătate de oră. Nici n-apucasem să-mi întredeschid ploapele, când mi-am simţit amigdalele umflate. Cam cât două caise, ca să aveţi idee cât de mult. Nasul îl simţeam, şi nu prea. De fapt, simţeam şi nu prea, aerul, tocmai pentru că aveam un nas pe trei sferturi înfundat. Am încercat să rostesc ceva ca să îmi dau seama cât sunt de înfundată, şi am reuşit doar să mârâi. Asta pentru că, în primele minute după trezire, nu prea pot articula nimic. Ah, nu v-am zis de ochi. Îi simţeam şi pe ei umflaţi, şi greu, greu, greu de deschis. Ca şi cum pleoapele rămăseseră prea mici pentru globi. Mi-am zis: wtf?! Acum vreo lună jumătate-două, mi-am făcut tipicul vaccin antigripal. Mă vaccinez în fiecare toamnă, pentru că, de Doamne fereşte răcesc, e vai şi-amar de viaţa mea, pentru că nu îmi trece cu absolut nimicuţ din ceea ce se poate numi medicament, antibiotic, prafuri de dizolvat...
Citeşte mai departe...