Simplu, de august

  Săptămâna trecută a avut trei zile de weekend atât de frumoase, încât duminică seară, când am ajuns înapoi în Braşov îmi venea să plâng. 
  Am avut răsărituri ce te îmbiau să ieşi mai repede din pat ca să ajungi la soare, picuri de rouă, stele mari şi un cer atât de albastru şi de curat în miez de noapte, încât lumina totul în jur, o grădină roditoare şi oameni frumoşi. Nu am nevoie de mai mult de atât ca să mă simt bine. Bine, poate o carte, o cană de compot sau cafea, şi o pisică pe care s-o dezmierd, dar în rest, îmi ajunge liniştea şi zborul sutelor de rândunele ce îşi au cuiburile prin vecini, şi care, în fiecare seară, îşi fac antrenamentul pe cablurile electrice de pe uliţa mare.

  
    Coacăze roşii, unele dintre fructele pe care le-aş putea mânca fără să mă satur vreodată.

 
  Cocoşul îşi scosese ibovnicele pe strasse.


  Happy, pisica noastră adoptată, care de-abia aşteaptă să părăsesc prosopul, ca să se instaleze la soare.


    Floare de dovleac. Se poate şi mânca, vă spun, aşa, cu titlu informativ.


  Anul acesta se va înregistra o producţie record de mere. Nu vă spun asta în calitate de ministru al Agriculturii, ci în urma constatărilor efectuate peste gardurile vecinilor, ai căror pomi fructiferi se sprijină în proptele. A propos de mere, am făcut deja gemul din mere de vară, dulce-acrişor.


  Aproape de apus.

  Chiar dacă mâine e joi, vă doresc să aveţi o săptămână uşoară în continuare. A mea nu e deloc aşa, având în vedere că s-au strâns o grămadă de lucruri pe care le-am tot amânat, deşi nu îmi stă în fire, dar, deh, e vacanţă şi...

  Vine ea sâmbăta din nou...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie