Indolenţă

  
  N-am găsit un eufemism pentru lenea mea. De ea m-am lăsat azi cuprinsă, după o săptămână cam nebună, şi nişte luni în care nici de mine n-am mai avut timp.
  
  Profitând de faptul că azi n-am fost decât eu şi Bubu, ne-am lăfăit care mai de care, dar eu am şi muncit un pic, până pe la prânz. După-amiaza a fost un somn continuu. Seara mi-a înmiresmat-o maman cu multe ghivece de crizanteme, care mai de care mai colorate şi mai frumos mirosind a toamnă. Dacă e un miros prin care aş putea defini toamna, acela e cu siguranţă cel al crizantemelor. Ce-mi place şi mai mult la ele e rezistenţa lor. Sunt intocmai cum ar trebui să fie şi omul: cresc pe parcursul anului, înfloresc toamna, dar florile rezistă săptămâni la rând.

   Deşi aveam cu totul alte planuri pentru azi, nu-mi regret leneveala. Aveam nevoie de ea, mai ales că în ultima vreme am simţit că lucrurile îmi cam scapă printre degete. Nu ştiu ce-o fi- ori ele, lucrurile, sunt de vină, ori eu mi-am pierdut dibăcia în a le mânui. 
  Mi-aş dori să pot scrie. Mult, la fel de mult cum scriam odată aici. Era, presupun, ca un fel de terapie, a cărei lipsă o resimt tot mai pregnant, la fel cum simt şi că inspiraţia într-ale povestirii motivelor pentru care "life is too short to be unhappy" (poate că ar trebui să schimb titlul locului ăsta?!) nu-mi mai dă târcoale nici să vreau.

  O să o numesc, generic, astenie de toamnă. Da, aceeaşi care te-a cuprins şi pe tine, cel care ai dormit azi ore în şir, fără să-ţi doreşti măcar sa întrezăreşti lumina zilei, ori pe tine, cea care nu te-ai coafat azi şi ai preferat să citeşti o carte bună, cuibărindu-ţi picioarele în botoşeii groşi. Sfat: pentru ca astenia de toamnă să nu-şi extindă efectele şi asupra sănătăţii voastre nazale, laringo-faringiene şi pulmonare, vaccinaţi-vă antigripal. Nu costă mai mult de 40 de lei (recomand vaccinul frantuzesc, pentru că cel made by Institutul Cantacuzino doaaare), şi vă scuteşte de febra, tuşit, şi curs nasul până în primăvară.
  
  Ah, ce frumos sună- primăvară! Pare atât de departe, încât aş da orice ca drumul până la ea să îl parcurg oriunde altundeva în lume, decât într-un loc unde va ninge.
  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie