Because time itself is like a spiral, something special happens on our birthday each year: The same energy that God invested in us at birth is present once again. ~Menachem Mendel Schneerson~
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Astăzi am văzut un om frumos. Cu un buchet mare, din gerbera, trandafiri și crin, o combinație destul de ciudată, dar armonioasă prin tonurile de crem, roz și lavandă, învelit într-o hârtie mov pal. Îl ținea cu grijă, cumva mândru că e unul din bărbații care încă mai oferă flori. Cămașa-i era tot într-o nuanță deschisă de mov, îi completa perfect chipul încadrat de părul alb, ca zăpada. Avea o privire destul de tristă, gânditoare cumva, dar blândă și bună. Părea a fi un om citit, mâinile nu trădau muncă grea. A coborât cu o stație înaintea mea, și a pornit, probabil spre casă, cu buchetul de flori. Cel mai probabil, o soție, o soră sau o fiică au avut o după-amiază mai frumoasă. Ceea ce vreau să spun e că ar trebui să fim mai atenți în jurul nostru. Dimineața în drum spre birou, sau la întoarcere. Marea mea plăcere e să observ toată aglomerația, toate comportamentele, mai urâte sau mai frumoase, de aceea am o regulă- aceea de a nu sta cu ochii în telefon în autobuz. E ...
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand plo...
Comentarii