Astăzi am văzut un om frumos. Cu un buchet mare, din gerbera, trandafiri și crin, o combinație destul de ciudată, dar armonioasă prin tonurile de crem, roz și lavandă, învelit într-o hârtie mov pal. Îl ținea cu grijă, cumva mândru că e unul din bărbații care încă mai oferă flori. Cămașa-i era tot într-o nuanță deschisă de mov, îi completa perfect chipul încadrat de părul alb, ca zăpada. Avea o privire destul de tristă, gânditoare cumva, dar blândă și bună. Părea a fi un om citit, mâinile nu trădau muncă grea. A coborât cu o stație înaintea mea, și a pornit, probabil spre casă, cu buchetul de flori. Cel mai probabil, o soție, o soră sau o fiică au avut o după-amiază mai frumoasă. Ceea ce vreau să spun e că ar trebui să fim mai atenți în jurul nostru. Dimineața în drum spre birou, sau la întoarcere. Marea mea plăcere e să observ toată aglomerația, toate comportamentele, mai urâte sau mai frumoase, de aceea am o regulă- aceea de a nu sta cu ochii în telefon în autobuz. E ...
Nu... Azi sunt mult prea bulversata ca sa pot scrie despre ceva concret si coerent... Nu e caldura cea care ma face sa ma simt asa, ci mai degraba ceea ce se intampla, sau nu, in jurul meu... Am scapat de ce-mi era mai frica... Gata si cu atlasele aruncate prin camera si foile imprastiate peste tot... De vineri incoace, toata hartogaria s-a micsorat considerabil, dar nu se pune inca problema focului de tabara... Somn adanc dupa-amiaza, trezit cu duduiala de utilaje de asfaltat... Patul, peretii- totul se cutremura... Draguta senzatie pentru momentele imediat urmatoare somnului... Mdaaa... Vorbit la telefon vreo doua ore, insumat, am papat zmeura, caise, inghetata, am baut suc, cafea si ceai... nu stiu ce-i cu mine, dar parca-s prea multe, si am facut iar burta... Asta nu-mi place, incep sa nu ma mai iubesc... Ca sa nu uit, mancati ciocolata- inlocuieste cu succes dragostea... De-acum vreo 2 ore am intrat iar intr-o sfera depresiva... Dar inainte, macar puteam sa ma manifest... Acum, in...
În fiecare dimineaţă, berzele din preajma comunei se adună pe pajişte, la "vânătoare" de broscuţe şi şoareci:). Nu ştiu dacă v-am spus, dar berzele sunt o slăbiciune de-ale mele. Sunt atât de mari, şi totuşi atât de graţioase, încât nu ai cum să nu le iubeşti. Ţin minte că, atunci când eram mică, fiind în vacanţă la Valea Nucarilor, prin septembrie am văzut stolurile de berze zburând către ţările calde. De atunci nu am mai avut onoarea asta, însă îmi place ca de fiecare dată când trec pe lângă case ce au cuiburi de berze să le privesc îndelung. Chiar dacă suntem de-abia în august, bunicul a strâns deja recolta de ceapă şi usturoi. Seceta nu le-a lăsat să crească mai mult, însă arată superb împletite:). Piliştea, muntele din spatele casei mele. E superb şi impunător din orice unghi l-ai privi. Oamenii gospodari se aprovizionează cu fân pentru iarnă. Apusul de sâmbătă seară. Nu cred că e nevoie de cuvinte.
Comentarii