Ninge ca-n poveşti. Oare?!
Acum vreo două săptămâni, când era cât de cât uscat afară, dar şi ceva mai cald, nu era bine. Fiindcă nu era zăpadă şi era prea cald. Apoi a venit gerul. Şi-au pocnit pietrele, fiindcă era prea frig. Acum ninge şi cu toată distracţia şi oricât de mult le-ar plăcea bucureştenilor pe pârtie, ţin să fac unele precizări.
Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.
Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice.
Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpezire curăţă aleile din parcuri (de parcă s-ar duce mam' mare să se plimbe acum în parc), dar nu şi trotuarele, unde totul ţine de skill şi antrenament ca să nu te trezeşti cu roţile-n sus.
Ca să mergi cu maşina, trebuie să ai nervi tari, fiindcă observ că anul acesta se poartă deszăpezirea exclusiv pe bulevarde, străzile şi străduţele mai lăturalnice neavând nicio şansă să mai vadă asfaltul mai devreme de aprilie-mai. Nu mai vorbesc de parcări cu tone de zăpadă frământată, de treceri de pietoni cu zăpadă şi fleaşcă până la genunchi.
Partea amuzantă sunt gospodarii. Ca în fiecare an, am nişte vecini, cam lipsiţi de preocupări, îmi inchipui, care ar sta zi şi noapte cu lopata în parcare şi prin faţa ei. Hârşt, hârşt, dimineaţa, la prânz şi seara. Am zis că le-aş face cadou şi un mop, ca să şteargă şi asfaltul.
În rest, ninge. În continuare.
Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.
Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice.
Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpezire curăţă aleile din parcuri (de parcă s-ar duce mam' mare să se plimbe acum în parc), dar nu şi trotuarele, unde totul ţine de skill şi antrenament ca să nu te trezeşti cu roţile-n sus.
Ca să mergi cu maşina, trebuie să ai nervi tari, fiindcă observ că anul acesta se poartă deszăpezirea exclusiv pe bulevarde, străzile şi străduţele mai lăturalnice neavând nicio şansă să mai vadă asfaltul mai devreme de aprilie-mai. Nu mai vorbesc de parcări cu tone de zăpadă frământată, de treceri de pietoni cu zăpadă şi fleaşcă până la genunchi.
Partea amuzantă sunt gospodarii. Ca în fiecare an, am nişte vecini, cam lipsiţi de preocupări, îmi inchipui, care ar sta zi şi noapte cu lopata în parcare şi prin faţa ei. Hârşt, hârşt, dimineaţa, la prânz şi seara. Am zis că le-aş face cadou şi un mop, ca să şteargă şi asfaltul.
În rest, ninge. În continuare.
Comentarii