Chiar dacă azi plouă...

... sâmbătă a fost ziua perfectă de primăvară. Prima în care am purtat prin curte tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi. Prima în care am grădinărit şi am plantat flori, liliac, şi zmeură. Prima zi in care am văzut berzele, pe care nu le mai văzusem de la sfârşitul lui august, când le-am fotografiat luându-şi ,,la revedere" în formaţie. (Apropo de berze, am mai citit ceva extrem de simpatic despre ele azi-dimineaţă: povestea de dragoste dintre două berze din Croaţia.)
  Ziua de sâmbătă a fost şi imortalizată:

  Cald, cald, dar sus pe munte e zăpadă.

  Bumbişorii din curtea bunicii.

  Trintzi-flintzi, care ne pregăteşte nişte pui, ca să avem ce smotoci la vară :)

  Avantajul de a avea urzicile lângă curte.

  Motanul unor rude, lâncezind la soare.

    Checul lui tanti Vio. Nu ştiu dacă am avut onoarea să vă povestesc despre tanti Vio. După bunica, ea e cea mai drăguţă persoană pe care o cunosc în Dobârlău. E gospodină, mereu zâmbitoare şi amabilă, are multe animale, pe care le tratează cu blândeţe şi le îngrijeşte mai ceva ca pe nişte copii, face nişte prăjituri demenţiale, iar sâmbătă ne-a servit cu acest chec. Cu ouă, lapte şi făină de casă, se vede, nu?

  După o zi frumoasă, un apus splendid, mai ceva ca vara :)

   
  Scuzaţi calitatea pozei, însă voiam să vă arăt barza proaspăt reîntoarsă care şedea acolo, sus, în cuibul de pe coşul de fum.