Vecinii mei au descoperit apa

  Nu vreau să par rea, însă dacă e ceva ce nu suport, acel ceva se numeşte mizerie. Ei bine, respectabilii mei vecini de la etajul patru, care stau fix în capul meu, sunt cei mai buni prieteni ai mizeriei.
  Nu îi doresc nici celui mai mare duşman să treacă pe lângă ei, căci nu garantez că supravieţuieşte întâlnirii cu ficatul întreg. Pe lângă faptul că sunt certaţi cu apa, mai sunt şi nesimţiţi. De când îi ştiu eu, sunt nesimţiţi- urlă, trântesc, aleargă precum elefanţii prin casă, mai demult ascultau chiar şi manele la maxim, şi ca să fie tacâmul complet, au mai făcut şi un plod. Copilul, desigur, îi urmează în comportamente, şi, în plus, îl bănuiesc şi de ceva retard mintal.
  
  Enfin, m-am pierdut în explicaţii, şi am uitat să vă spun, că, de vreo două săptămâni, vecinii ăştia simpatici au descoperit APA. Da, apa, acea chestie inodoră, incoloră care curge la robinet, şi care ne ajută să fim mai curaţi. Şi, nu ştiu cum se face, dar cred că apa lor funcţionează doar la ore târzii, mai precis undeva între orele 22 şi 24, când tot omul se relaxează sau doarme deja, după o zi plină.
  Aşadar, după cum vă spuneam, pe la orele 22-22.30, se purcede la folosirea apei. Se dă drumul la robinet, de răsună-n tot blocul (nu ştiu ce soi de conducte au oamenii aia, dar probabil că de des ce-au folosit apa- NOT!- s-au deteriorat şi alea, şi au ajuns să scoată nişte sunete dubioase, ca o hărmălaie acvatică, ce pare să invadeze tot în jur), şi mai apoi, vreme de aproximativ o oră, o oră şi jumătate, se instalează cu toţii în baie, şi încep circul. Circ care, desigur, poate fi auzit şi savurat de întreg blocul, dar cu precădere de mine, căci am loc rezervat chiar în primul rând.
  Chiar adineauri fusesem să mă spăl pe dinţi, ca tot omul, şi nu ştiam de unde se aud lătrături în baie, căci ultima dată când verificasem aveam doar un motan în casă, motan care evident că nu latră. Da, aţi ghicit, lătrau stimabilii vecini, care mai apoi au început să urle, de atâta prostie probabil, ca mai apoi să izbucnească în nişte râsete şi chiote de toată jena, uşor de auzit în toate apartamentele de pe coloană. Ce să-i faci, aşa îşi exprimă unii bucuria descoperirii apei!

  De când scriu aici, pare că s-a terminat şi spectacolul pe seara asta. Noapte bună şi linişte multă, dragilor!


Comentarii

Răzvan a spus…
Îmi cer scuze c-am râs, dar stând tot la bloc "te simt" prin ce treci.
Oana a spus…
Pe mine mă apucă plânsul când mă gândesc că diseară s-ar putea să o ia de la capăt:))
Răzvan a spus…
http://www.youtube.com/watch?v=MuKmuW8IxAk

Nu e chiar un "heaven above you", dar pe undeva tot îl găseşti :D

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie