Toate bune şi frumoase cu Năstase

 Astăzi a fost cea mai lungă zi din an. Şi are de-a face cu solstiţiul doar parţial, pentru că solstiţiul e un nimic în comparaţie cu tevatura condamnării şi tentativei de sinucidere a lui Adrian Năstase.

  A nu se înţelege că am ceva cu cineva, însă mi se pare amuzant cum în prag de vizită la penitenciar l-au apucat bolile. Aseară l-am văzut pe la o televiziune din astea zgomotoase, pe tribunul Vadim, care îi plângea de milă bietului "Adi", care e bolnav de diabet, boală descoperită acum nu ştiu câţi ani. Ok, e o boală urâtă, ştiu asta pentru ca bunicul meu o are demult, însă în etapa de dezvoltare în care a ajuns medicina, diabetul nu poate fi considerat o boală mortala. O poţi duce mulţi ani, desigur, cu puţină cumpătare la mâncare multă şi plină de glucide, cu un doctor bun şi medicamente adecvate.

  Mai apoi, în momentul sosirii ambulanţei, tot Vadim o compătimea pe "doamna Dana", care vezi Doamne, în cadrul fiecarei înfăţişări la procese a plâns, a leşinat şi tot tacâmul.

  Nu ştiu de ce, dar episodul cu pistolul pus la tâmplă şi glonţul deviat l-am mai văzut într-un film. Nu ştiu în care exact, pentru că nu mă uit la filme, însă a fost o regie pe care chiar şi eu, needificată în domeniu, o pot categorisi ca ieftină.

  Mi se pare un pic ciudat ca un om să îşi tragă un glonţ în gât, să iasă pe targă din casă, dar să fie conştient şi cu ochii larg deschişi. Ba să mai şi supravieţuiască neoperat o noapte întreagă, asta ţine deja de domeniul SF-ului. 

  Astăzi de dimineaţă am auzit tot felul de stirişti care îl plângeau pe "fostul premier" deoarece suferă de diabet, tensiune, glandă tiroidă, şi nu mai ştiu câte alte afecţiuni (căci deh, sărmanul, n-avusese bani să se trateze până acum), plus un glonte-n gât.

  

  Simpatică familia Năstase. "Simpatică", zic. Pentru că nu îmi plac oamenii care joacă un teatru ieftin în care vor să pară victime. Pentru că urăsc oamenii care atunci cand sunt în varf iau în zeflemea justiţia, iar atunci când justiţia le da în cap îşi răscolesc sau inventează boli pe care în fuga spre parvenire nu au avut timp să le trateze, sau, mai simplu, îşi trag un glonţ în cap, în speranţa asigurării gloriei eterne şi a trezirii milei unui întreg popor. 

  Dacă un om, deşi condamnat, s-ar ştii nevinovat, nu şi-ar trage un glonţ în cap. Ar sta la închisoare cât ar sta, o lună, două, nouă, dar ar dovedi că este nevinovat. În privinţa asta, Năstase a făcut o recunoaştere tacită a vinovăţiei sale, dar şi o dovadă neaşteptată de laşitate.