Forţarea toamnei

  De vreo săptamână, aproape toate frunzele colorate ale foioaselor de pe Tâmpa au căzut. Au mai rămas ceva culori doar prin pădurile din apropierea Răcădăului şi ale cartierului Noua. Pe majoritatea străzilor din Braşov au mai rămas doar galbenul plopilor, al mestecenilor şi al teilor, maroniul stejarilor şi, pe alocuri, roşul unor arţari ce amintesc de simbolul canadian.

  Dacă e ceva ce îmi place la toamnă- pentru că ea, în genere, cu brumă, frig, guturai şi alte cele, nu prea-mi e pe plac- acel ceva sunt frunzele. Îmi place că, oricât ai căuta, nu găseşti două frunze la fel, şi cu toate astea îţi poţi scuza pierderea în contemplare invocând asta. Îmi place să mă plimb pe o alee inundată de frunze, îmi place foşnetul pe care îl scot sub greutatea încalţărilor, şi îmi place parfumul pe care îl împrăştie în jur. 

  Ţin minte că în urmă cu mulţi ani, când am vizitat pentru întâia dată Viena, am fost surprinsă sa văd că frunzele de toamnă nu sunt măturate de pe aleile parcurilor, ci dimpotrivă, sunt lăsate să formeze un strat gros-gros, prin care locuitorii şi turiştii se plimbă încântaţi, alene. În Braşov, singurul parc în care sunt lăsate frunzele pe jos, însă sunt împinse de pe alei înspre zona verde, este cel Sportiv, situat în preajma Patinoarului Olimpic. În Parcul Central, poate dintr-un exces de zel, frunzele de toamnă sunt aproape inexistente, atât pe alei, cât şi în zonele verzi. Ba mai mult, săptămâna trecută, în vreme ce traversam parcul am zărit un tablou cel puţin interesant, al cărui protagonişti erau nişte lucrători de la Spaţii Verzi- unul din ei căţărat într-un copac, curăţându-l de frunzele uscate, celălalt strângându-le, la baza trunchiului arborelui, într-un sac. Nu am ştiut atunci, nu ştiu nici acum dacă să mă bucure faptul că în Braşov se face curăţenie ca la carte, ori să mă supere forţarea naturii, şi imixtiunea pe care lucrătorii au avut-o în peisajul tomnatic al oraşului.

  Scena cu urcatul în copac şi scuturatul frunzelor mi-a mai amintit de un alt episod, văzut iarna trecută, tot în Parcul Nicolae Titulescu, unde, tot nişte lucrători zeloşi de la Spaţii Verzi se învârteau pe lângă nişte brazi din apropierea aleii centrale, pe care îi scuturau de mama focului, încercând să îndepărteze stratul de zapadă care se aşternuse pe ei. 

  Un lucru e cert- chiar dacă poate, uneori, cei de la curaţenie urbană fac exces de zel, chiar dacă forţează mâna naturii dând naştere unor ipostaze hazlii şi în acelaşi timp destul de ciudate, pe oricine ai întreba, turist sau ba, Braşovul i se va părea un oraş curat. Poate că nu la fel de curat cum sunt alte oraşe mari ale lumii (pentru că există praf, iar ca orice om obsedat de curăţenie, despre praful stradal am conceput o întreagă teorie, despre care probabil vă voi povesti în alt editorial), dar cu mult mai curat decât orice alt oraş din România, şi în plus de asta, îngrijit în ceea ce priveşte decorarea spaţiului urban cu plante, arbuşti, flori şi mobilier. 

  Voi ce credeţi, e Braşovul un oraş curat? Dacă nu, ce consideraţi că ar trebui făcut?