De ce nu merg la mare

  ... la marea noastră. La marea "altora" e o altă poveste.

  Când mă refer la vacanţă, mă refer la relaxare, linişte (chiar dacă nu totală, măcar să nu-mi urle nişte boxe în cap, şi nici să am la jumătate de metru de mine un meltean şi o piţipoancă prăjită), si tihnă, ca să-mi cadă şi mie bine timpul petrecut în locul respectiv. Ei bine, eu nu găsesc nimic din cele enumerate mai sus la mare. Prefer să le caut în cu totul alte părţi, să vizitez un oraş, să privesc o pădure sau să ascult un clipocit de râu. Marea noastră e antonimă cu liniştea, cu calitatea, e antonimă cu... turismul. 

  N-am mai fost la marea noastră de câţiva ani buni, din pricina faptului că mă umplu de nervi de îndată ce ajung acolo şi privesc în jurul meu. Şi nu, marea în sine n-are nicio vină. Atmosfera, mizeria şi personajele poartă vina pentru dispreţul ce îl port mării.

  

  Dacă eu nu merg la mare nu înseamnă că îi oblig şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Papa, spre exemplu, adoră marea. Merge într-o staţiune (mai) liniştită, gen Eforie, stă câteva zile, se rumeneşte la soare, şi se întoarce acasă.

  Săptămâna asta, marţi, i s-a făcut de plecat la mare. Cu căţel, cu purcel, cu slipi şi creme protectoare, dus a fost. M-a sunat în fiecare dimineaţă şi mi-a dat să ascult valurile mării pe post de "Bună dimineaţa", s-a plimbat, s-a bălăcit, şi a fugit de radiaţii. Astăzi am vorbit de câteva ori la telefon, însă doar mai înspre seară mi-a povestit ce i s-a întâmplat azi-dimineaţă. De fapt, azi-noapte.

  Maşina o avea în parcare. Azi-noapte a dormit liniştit, mai ales că în ultimele zile nu prea a reuşit, din pricina căldurii. Azi-dimineaţă, când să pornească maşina, ca să se deplaseze până în port la Agigea, porneşte dacă ai cu ce. Motorina- ia-o de unde nu-i!

  

   Acum nu ne, e nici lui, nici mie, de 4-500 de lei cât costa motorina furată, însă e vorba de gustul amar pe care îl lasă în urmă o astfel de întâmplare. Nu ştiu încă ce crede el- presupun că nimic frumos, însă eu sunt acum, mai mult ca niciodată, convinsă de faptul că nu voi mai călca în veci prin Constanţa. Şi în nicio altă staţiune de pe litoralul nostru.  

PS. Temă de gândire pentru stimabila Nuţi de la Dezvoltare Regională şi Turism: Ce-ar fi ca înainte de a mai crea brand-uri fără niciun Dumnezeu, lansări în Shanghai şi frunze copiate, să faceţi, împreună cu Ministerul de Interne, curăţenie prin staţiunile pe care vă doriţi cu atâta ardoare să le promovaţi?! Mai râdem de bulgari, că lasă turiştii fără maşini, însă nici noi nu suntem foarte departe...
PS2. Post scris ieri, dar păstrat în drafts din lipsă de timp. 
PS3. Weekend frumos!