Din vis

-

 


Se făcea că se întâlniră, aparent pe neașteptate. Ea nu mai voia să vorbească și, pur și simplu, l-a îmbrățișat. Așa, cât a putut de strâns, cu puterea ei de om mic, dar cu dor mare. L-a îmbrățișat, și nu s-au mai dezlipit.

S-au așezat pe o băncuță, ea și-a culcat capul în brațele lui. I-a mângâiat obrajii, cu barba crescută de-o zi, i-a privit ochii și i-a sorbit buzele frumoase. I-a mângâiat și pielea de pe braț, exact care îi păruse mereu ca fiind extrem de fină pentru un bărbat.

El îi vorbea. Ce anume? Nu știe, nu își amintește. Era prea concentrată să absoarbă cât mai mult din senzațiile pe care reîntâlnirea i le trezise. Era acel tip de moment pe care își dorea să îl poată trăi mereu și mereu, până la nesfârșit.

...se trezi din vis cu degetele mișcând, în ritmul mângâierii din vis. Și simți o liniște și o fericire, cum doar atunci când se trezea alături de el mai simțise. Simțea în fiecare nerv din corp atingerea din vis, parfumul lui, privirea și vocea, dar nu și vorbele...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...