Aripi
Era-ntr-o zi de joi, 1 Martie, acum trei ani. Terminase programul mai devreme, plecase spre casă simțindu-i lipsa, obișnuită fiind deja cu stilul lui de a apărea, chiar și la birou, cu câte un zâmbet larg pe chip și în ochi si cu câte-o surpriză pentru ea.
Se înserase, când a sunat-o. Era la scara blocului, o aștepta. O căutase și la birou, dar ajunsese după terminarea programului. Stătea timid, cu o sacoșă de cadou în mână, pe care i-o dădu, și încă una, atent dosită, în mâna cealaltă. Ea îi mulțumi stângaci, străduindu-se, oarecum, să pară indiferentă.
Ajunsă înapoi în casă, găsi în sacoșă o cutie de bomboane, dar nu de cocos (preferatele ei), si o punguță din catifea, din care scoase un fluture. Da, chiar un fluture mov, din cristal, pe un fir roșu. Mai simplu nici că se putea, dar cât i se păru de frumos!
Știa deja că simbolistica fluturelui e una complexă, aparte, prețioasă și gingașă totodată...
Purtase fluturele în zilele acelea de primăvară... apoi îl luase cu ea în călătoria pe care știa că își dorea si el cu ardoare sa o facă, și îi trimisese poze, înaripate, din toate locurile unde îl purta, simbolic, cu ea...
Comentarii