Simplu, Oana

  Cum s-a topit zăpada, cum au apărut articole, ştiri, blogăreli, pe o temă deja clasică: rahatul câinilor. Am scris şi eu, nu demult, despre acest subiect , nu vreau să revin. Există destul rahat, sub toate formele şi texturile, pe trotuarul din faţa blocului ca să îmi mai doresc să scriu despre el.       Într-un articol dedicat rahatului de câine, citit zilele trecute, autorul credea că, la fel cum nu aşezi copilul pe trotuar pentru a-şi face nevoile, aşa nu ar trebui să laşi nici câinele să îşi facă nevoile pe oriunde şi oricum.   Îl contrazic. Faptul că am un parc în faţa blocului, unde văd chiar şi imposibilul, mă îndreptăţeşte să afirm că nici părinţii de copii nu sunt mai puţin nesimţiţi decât stăpânii de câini.   Să mă explic. S-a împământenit, printre cei care frecventează parcul, ca un colţ al acestuia, care, culmea, e colţul dinspre blocul meu, să fie folosit drept latrină. Acolo, părinţii cu copii, sau chiar copiii singuri, nedresa...

  Ziua de ieri a marcat o premieră în cei 18 ani de şcoală: a fost prima duminică în care am fost la şcoală. Şi am mai avut şi examen. Dar măcar am terminat sesiunea...   Calculam, cu nişte tipe cu care am fost colegă şi în facultate, că am trecut până acum prin circa 70 de examene.   Vineri, blogul împlineşte 6 ani. Cu bune şi cu rele, dar cu optimism.   Peste două luni, împlinesc 25 de ani. Şi nu îi ascund. Încă.   Peste o lună, bunica mea împlineşte 85 de ani. Şi ieri, când m-a strâns în braţe, am simţit puterea unui om de vreo 35.   Pentru că nu mai am şi alte cifre, şi pentru că e început de săptămână, vă las cu...

  Nu vreau să par rea, însă dacă e ceva ce nu suport, acel ceva se numeşte mizerie. Ei bine, respectabilii mei vecini de la etajul patru, care stau fix în capul meu, sunt cei mai buni prieteni ai mizeriei.   Nu îi doresc nici celui mai mare duşman să treacă pe lângă ei, căci nu garantez că supravieţuieşte întâlnirii cu ficatul întreg. Pe lângă faptul că sunt certaţi cu apa, mai sunt şi nesimţiţi. De când îi ştiu eu, sunt nesimţiţi- urlă, trântesc, aleargă precum elefanţii prin casă, mai demult ascultau chiar şi manele la maxim, şi ca să fie tacâmul complet, au mai făcut şi un plod. Copilul, desigur, îi urmează în comportamente, şi, în plus, îl bănuiesc şi de ceva retard mintal.      Enfin , m-am pierdut în explicaţii, şi am uitat să vă spun, că, de vreo două săptămâni, vecinii ăştia simpatici au descoperit APA. Da, apa, acea chestie inodoră, incoloră care curge la robinet, şi care ne ajută să fim mai curaţi. Şi, nu ştiu cum se face, dar cred că apa lor funcţi...