Vara asta - Partea I
Mai sunt doar 6 zile şi vara va pleca. În fiecare an, în perioada asta, sunt irascibilă tocmai pentru că mă îngrozeşte ideea de toamnă, frig, umezeală şi toate celelalte.
Tocmai din acest motiv, am decis să fac sfârşitul de vară mai uşor, atât pentru voi, cât şi pentru mine, printr-o retrospectivă a verii.
Nicio vară nu începe fără maci. Fotografia a fost făcută la început de iunie, pe drumul către Budila. Ah, când am scris ,,iunie", parcă am scris ,,anul trecut'', atât de îndepărtat pare deja.
Şi, tot la început de iunie, este vremea bujorilor. Unele din cele mai fine şi parfumate flori. Păcat doar că înfloresc o singură dată pe an. Fotografia este făcută la mine în curte.
Vara asta a fost prima din viaţa mea în care am mâncat cireşe direct din pom. Acestea sunt din cireşul din grădina bunicii. V-am mai povestit eu de ce nu prea sunt prietenă cu ele şi că singurele pe care le agreez sunt cele pietroase, ca cele din foto. Iar anul acesta pot spune că am mâncat mai multe cireşe ca niciodată, pentru că am avut un coş întreg, din care, desigur că am făcut şi nişte dulceaţă. Aşa, ca să conserv plăcerea începutului de vară şi pentru iarnă :).
Tot în miez de iunie e vremea margaretelor. Anul acesta au fost parcă mai multe ca niciodată, ba chiar şi la mine în curte au apărut mai multe.
Spre sfârşitul lui iunie a venit vremea cositului. Fotografia e făcută chiar de Ziua Iei, de Sânziene :).
În postarea viitoare, poze din iulie, din prima mea vacanţă la bunici :).
Tocmai din acest motiv, am decis să fac sfârşitul de vară mai uşor, atât pentru voi, cât şi pentru mine, printr-o retrospectivă a verii.
Nicio vară nu începe fără maci. Fotografia a fost făcută la început de iunie, pe drumul către Budila. Ah, când am scris ,,iunie", parcă am scris ,,anul trecut'', atât de îndepărtat pare deja.
Şi, tot la început de iunie, este vremea bujorilor. Unele din cele mai fine şi parfumate flori. Păcat doar că înfloresc o singură dată pe an. Fotografia este făcută la mine în curte.
Vara asta a fost prima din viaţa mea în care am mâncat cireşe direct din pom. Acestea sunt din cireşul din grădina bunicii. V-am mai povestit eu de ce nu prea sunt prietenă cu ele şi că singurele pe care le agreez sunt cele pietroase, ca cele din foto. Iar anul acesta pot spune că am mâncat mai multe cireşe ca niciodată, pentru că am avut un coş întreg, din care, desigur că am făcut şi nişte dulceaţă. Aşa, ca să conserv plăcerea începutului de vară şi pentru iarnă :).
Pe la mijlocul lunii iunie am descoperit drumul dintre Prejmer şi Cărpiniş. Mi-a plăcut atât de mult- e un drum cu personalitate, liniştit, oferă un peisaj spectaculos al munţilor din jurul Braşovului, şi, în plus, de-a lungul lui e cultivată rapiţă şi mazăre furajeră, hrană pentru văcuţele de la ferma de la care cumpăr lapte.
Spre sfârşitul lui iunie a venit vremea cositului. Fotografia e făcută chiar de Ziua Iei, de Sânziene :).
În postarea viitoare, poze din iulie, din prima mea vacanţă la bunici :).
Comentarii