Simplu, Oana

      Am găsit-o, la fel ca în orice primăvară, în curtea unei prietene de-ale mamei. Mai mov decât oricare alta, desăvârşită până la ultima rămurică, mai frumoasă decât orice altceva, demonstrând, parcă, ce greu trebuie să fie să creezi perfecţiunea.

 În mod surprinzător, mă bucur mult că a plouat. Când plouă e o linişte rară pe stradă, şi nu se aud decât picurii de apă lovindu-se de ferestre.    În ultimele trei zile am resimţit toată oboseala pe care am adunat-o de câteva luni încoace. Ritmul în care trebuie să scriu, să învăţ, să merg la şcoală, să înţeleg, să trăiesc, să iubesc şi să respir s-a accelerat nespus. Şi m-a răpus. De trei zile nu îmi doresc decât să dorm, şi să uit că am un milion de lucruri de făcut.   Astăzi a fost bine. Am dormit dusă azi-noapte, fără să visez, fără să mă agit, fără să merg la Înviere. Mi s-ar părea ipocrit să mă îmbulzesc pentru a aprinde o lumânare, printre oameni care vin acolo doar ca să se afle în treabă, şi doar pentru că aşa se poartă.    Am primit musafiri. Am vorbit îndelung, am ciocnit ouă, am mâncat şi tortul aferent aniversarii mele, căci atunci a fost post şi nu se cădea să îi ispitesc cu lucruri dulci, insiropate şi pline de lapte şi ouă. Am avut alături oamenii pe care îi

  Nu am mai văzut atât de multe flori de magnolie de exact un an. Dar ce vorbesc?! Să le las pe ele să vă încânte.   Magnoliilor mov le mai trebuie vreo zi-două ca să atingă maximul splendorii. Motiv suficient de bun ca să vă faceţi 10 minute să treceţi să le vedeţi pe viu. Merită!

  După nici o lună de la marea unire PNG-PRM , iată că războinicul luminii s-a şi supărat pe colegii de alianţă conduşi de înţeleptul camarad Vadim, anunţând, taman în Săptămâna Mare, că frăţia s-a rupt.   Le doresc succesuri electorale şi certuri cât mai aprige.

  Anul acesta au fost mulţi de tot oamenii care mi-au fost alături, chiar şi de departe, de ziua mea de naştere.   Le sunt recunoscătoare celor care mi-au fost alături de la vârsta 0 şi până acum şi celor pe care i-am cunoscut până la vârsta asta, pentru că nu m-au dezamăgit niciodată.   Vă mulţumesc că mi-aţi făcut şi anul acesta ziua de 6 aprilie specială, vă mulţumesc că v-aţi răpit din timpul vostru să veniţi să mă vedeţi, să mă sunaţi sau să-mi cumpăraţi flori şi cadouri.    Vă iubesc, sunt mândră că vă am, şi mai mândră voi fi dacă voi putea să vă păstrez în continuare alături de mine!

  Astăzi am avut multe de rezolvat şi din acest motiv am circulat foarte mult, prin diverse zone ale oraşului. Astfel, am observat diverse grupuri de copii şcolari care se deplasau de colo-colo, pentru că e săptamâna de ,,Şcoala altfel". O iniţiativă simpatică, mai ales că învăţăceilor de astăzi nu le mai place nici măcar ,,Şcoala şcoală".    În fine, voiam să ajung la faptul că în momentul în care am trecut pe Republicii cu destinaţia facultate, am remarcat un astfel de grup de elevi, de clasa a doua sau a treia, intrând ciorchine la McDonald's. Nu o să încep o teorie cum că produsele acelui fast-food nu se descompun nici la un an de la cumpărare, însă nu mi se pare normal să îţi încurajezi elevii să mănânce acolo.    Dacă tot voiai să îi scoţi în Centrul Vechi, mai bine îi puneai să vină cu un sendviş de acasă şi îi scoteai la un picnic în iarbă, în parc, sau sub Tâmpa, la aer curat, că tot e vremea asta frumoasă. Şi astfel nici nu aveai pe conştiinţă câţiva obez