Iunie îmbujorat
Bujori parfumaţi, în toate nuanţele, dintr-o grădină de pe cea mai înflorită străduţă a Braşovului.
Azi sunt ipohondră
La 8 făr' vreun sfert azi de dimineaţă, mi-a sunat telefonul. N-am putut să mă trezesc. Am mai aţipit încă o jumătate de oră. Nici n-apucasem să-mi întredeschid ploapele, când mi-am simţit amigdalele umflate. Cam cât două caise, ca să aveţi idee cât de mult. Nasul îl simţeam, şi nu prea. De fapt, simţeam şi nu prea, aerul, tocmai pentru că aveam un nas pe trei sferturi înfundat. Am încercat să rostesc ceva ca să îmi dau seama cât sunt de înfundată, şi am reuşit doar să mârâi. Asta pentru că, în primele minute după trezire, nu prea pot articula nimic. Ah, nu v-am zis de ochi. Îi simţeam şi pe ei umflaţi, şi greu, greu, greu de deschis. Ca şi cum pleoapele rămăseseră prea mici pentru globi. Mi-am zis: wtf?! Acum vreo lună jumătate-două, mi-am făcut tipicul vaccin antigripal. Mă vaccinez în fiecare toamnă, pentru că, de Doamne fereşte răcesc, e vai şi-amar de viaţa mea, pentru că nu îmi trece cu absolut nimicuţ din ceea ce se poate numi medicament, antibiotic, prafuri de dizolvat...
Comentarii
you would keep whistling like it was Sunday
though it was Thursday still
the black Thursday
when Judas was counting his pieces of silver
but you knew-it-not
and would not have cared, anyway
you would whistle like it was Sunday
every day
making wide pirouettes
in too narrow a world
just like your grandma once had taught you
in the asylum yard
you kept on whistling
unbothered
airs split on your shoulders
you kept counting craftily
all those seconds since your
parting with me
‘t would be late
if I stopped your endless counting right
now
tomorrow
or some day
but I will come to see you every year
whistling like it’s Sunday
while it is
Thursday
///////////////////////////
multumesc pt postarea poeziei mele pe blogul tau,te mai astept prin poeziile mele,
cu prietenie!