Simplu, Oana

Cu un praf de scorţişoară deasupra, esenţial.

  Intuiesc că e Albastră de Rusia, are în jur de 3-4 luni, e relativ cuminte, şi cu blăniţa şi pernuţele lăbuţelor foarte curate, semn că ori a fugit, ori a fost dată afară din vreo casă.   Am hrănit-o, am adăpat-o, i-am prezentat-o motanului meu, iar acum doarme într-un mic culcuş încropit dintr-o păturică.   Dacă cineva doreşte să facă o faptă bună adoptând-o, vă rog să-mi daţi de veste cât mai curând posibil.

   Răspunsul l-am aflat ieri: pentru ca în fiecare zi să bată la uşa părinţilor pentru a le cere fie să le spele hainele, fie ca să le golească frigiderele de mâncare.        Încântător.

    Click pe poză pentru a vedea televiziunea locală care suferă de oarece handicapuri. A se reţine- n-am zis eu asta, ci ei au confirmat.   Despre specimenul uman care intra în momentul fotografierii pe locul de parcare destinat persoanelor cu dizabilităţi, şi despre cel aflat deja acolo nici nu mai merită să discutăm.      PS. Dacă staţi prost cu orientarea, e vorba despre parcarea din faţa Primăriei.

  În lipsă de alte subiecte mai înţelepte, cum ar fi cel care priveşte Consiliul Judeţean, care invocă, din nou, lipsa banilor pentru programul Cornul şi Laptele, unii s-au gândit că ar fi bine să se lege de traficul de pe Calea Bucureşti. Trafic lejer, ok, sistematizat cât de cât bine (nu se mai pune problema blocajelor din vremurile demult apuse ale semafoarelor de la Spitalul Judeţean, când rândurile de maşini se întindeau până în dreptul Colegiului Naţional de Informatică).   Citez: " Traficul de pe Calea Bucureşti face mulţi nervi şoferilor braşoveni în fiecare zi. Dar asta nu mai este un secret pentru nimeni. În lipsa unor măsuri concrete de sistematizare a traficului de pe marea arteră braşoveană [...]".        Explic: eu n-am mai văzut pe nimeni nervos pe Calea Bucureşti de ceva vreme, sistematizări ale traficului s-au tot făcut în ultimii doi-trei ani, şi, la fel cum am scris şi câteva rânduri mai sus, chiar dau rezultate, având în vedere fapt...

...Simplu. Cu nişte plăcinţele dobrogene, umplute cu brânză proaspătă de capră şi mărar, coapte în cuptorul mamaiei de la Tulcea.   Simt că m-am întors în timp, pe vremea când eram copil şi o urmăream încreţind aluatul.    Linişte! Acum visăm.

   În cazul în care vă întrebaţi de unde provine fotografia de mai sus, vă îndemn să ne amintim împreună ce a lăsat în urma sa Oktoberfest-ul 2009 .   Singurul lucru care mi-ar plăcea e ca ştim-noi-cine să apară şi anul acesta cu un pahar de bere pe care să-l verse în capul ştie-ea-cui.

  Aproape că uitasem ce sursă incredibilă de amuzament poate constitui un buletin de ştiri locale. Asta până azi, când am aflat că în urbea noastră există bunicuţa practicantă de... aerobic.   Şi nu vă gândiţi că e o bunicuţă oarecare! Are 90 de ani, şi s-a apucat de sport ca să-şi menţină tonusul muscular şi ca să-şi îmbunătăţească circulaţia sangvină. Cam târziu aş zice eu, dar...   Mirificul interviu a avut loc sub podul de pe Griviţei (ieşirea din Braşov înspre Feldioara), unde, spun reporterii, mai dă şi lecţii amatorilor, iar babette a binevoit să vină îmbrăcată în rochie, nu de alta, dar la fiecare ridicare a picioarelor trebuia să ne arate şi nouă... câte ceva. Închipuiţi-vi-o tăvălindu-se prin iarbă, cu mâinile sus-jos, sus-jos, şi picioarele împleticindu-i-se prin aer.    Bunicuţa amatoare de aerobic spune că a preluat mişcările din emisiunile de fitness de la televizor, şi că durerile de oase i s-au mai atenuat de când a început sportul.   Acum...

  ... Exact invers faţă de cum a început vara. Deprimant, cu vreme urâtă, umezeală care face rău oaselor şi coafurii, cu stropi de ploaie care bat insistent în ferestre, mânaţi de vântul ce sufla mai ceva ca-n Bărăgan.       Ieri, chiar în prima-i zi, toamna m-a plouat. Ieşisem să-mi aerisesc nervii şi să ascult o fântână arteziană- poate-poate mi-i liniştesc- când a început să plouă. Mărunt, rece, dar... neud, dacă mi-e permisă exprimarea. Ploaia nu uda. Neavând umbrelă (ah, urăsc umbrelele!), am ajuns acasă cu doar câţiva stropi, şi aceia pe pielea pantofilor. Presupun că şi ea- apa- era îngheţată.   Azi, soare, ploaie, soare, nori, ploaie, vânt, muuult vânt zgomotos. Urât de tot, mai ales că la Bâlea a şi nins, ba mai mult, s-a blocat şi Transfăgărăşanul din pricina zăpezii.       După ce că vara asta mi s-a părut incredibil de scurtă şi, pe alocuri, prefăcută, toamna aleargă şi ea. În galop. Pe trotuare am zărit deja frunze. Multe fr...