Simplu, Oana

Oricât de mult mi-ar plăcea să mă umflu în pene cu vremea asta frumoasă, umblă zvonul prin târg că mâine începe iar să-şi facă de cap, cu ploi, frig, şi alte minunăţii. Sper să n-ajungem să vedem Tâmpa ninsă, ca mai alaltăieri.   Iesiţi din case, staţi la soare (mai aveţi vreo oră până apune), lăsaţi-l să vă pişte pielea obrajilor, inspiraţi aerul cald, şi permiteţi-i vântului subţire, de primăvară, să-şi facă loc printre straturile hainelor.     Nu de alta, dar viaţa ne învaţă să profităm la maxim de tot ce ni se întâmplă bun, căci nu ştim când binele se termină. Primăvara e bună!

  Poza asta e făcută exact acum doi ani, în 29 martie- ziua în care ai apărut în viaţa noastră. Dacă ai putea ştii cât de dor îmi e de lăbuţele tale, de mirosul tău, de pofta ta de mâncare, de siestele făcute în iarba înaltă de sub mărul bătrân, de felul în care îmi rodeai şireturile încălţămintei, de plimbările noastre pe malul celălalt al apei, de ochii tăi zglobii, de felul în care alergai după maşinile noastre, şi ne conduceai astfel până aproape de mijlocul satului.    De câtva timp mă tot gândesc şi răzgândesc, ce-ai crede tu dacă aş vrea să-mi iau un alt câine? Te-ai simţi trădat? Uitat? 

  Încadrare spaţio-temporală: săptămâna trecută, la o trecere de pietoni de pe Str. Zizinului, în aşteptarea culorii verzi.    În dreapta mea, două copiliţe, de maxim 13-14 ani, înţolite ca la circ. Eram atentă la ceea ce se întâmpla pe şosea, când, în urechea dreaptă aud nişte...pocnituri şi plescăituri. O dată, de două ori... mă întorc. Copiliţa dinspre mine avea un pumn de seminţe pe care le mânca şi pe ale căror coji le, mă scuzaţi, scuipa pe jos. M-am uitat urât, de-a dreptul oripilată, înspre ele. Nimic. Nicio tresărire de bun-simţ. Se face verde, mulţumesc în gând Cerului că am scăpat de ele.      Odată ajunsă pe trotuarul opus, tind să respir uşurată... când, aud iar pocniturile, plescăiturile, şi în minte îmi revine imaginea cojilor... catapultate pe asfalt. Copiliţele merg în spatele meu, preţ de vreo 10-15 metri, apoi dau să mă depăşească.    Norocul meu a fost că ajunsesem lângă aleea din faţa cabinetului stomatologului meu, şi am sc...

Universitatea de stat din Braşov este condusă de nişte capete luminate, extrem de luminate chiar. Argumentez: Pe de-o parte, pe Colina Universităţii s-au montat, pe acoperişurile corpurilor de clădire, panouri solare, întru reducerea consumului de energie. Astă iarnă, căldura se dădea cu ţârâita, nu mai mult de 2 ore pe zi, asta citând dintr-un astfel de cap luminat. În corpul T, acolo unde am majoritatea cursurilor, studenţii degerau. O oră şi jumătate, atât cât durează un curs, era mai mult decât de-ajuns pentru a face ţurţuri. Ferestrele sălilor de la etajul 3 aduceau cu florile de gheaţă din poveştile copilăriei, iar Aula T putea fi lesne intitulată ,,Camera Frigorifică”. Pe de altă parte, acum, când sunt puţin sub 20 de grade afară, caloriferele din corpul T duduie de căldură. Şi asta se întamplă pe parcursul întregii zile (am testat eu), fapt pentru care mai toate ferestrele şi uşile trebuie ţinute deschise, dacă nu cumva cineva ar vrea să leşine pe-acolo. Ăsta mi se pare un pa...

... în asta s-au transformat oamenii de azi. Care mai de care, pun obstacole, jecmănesc, ar fi în stare să smulgă şi hainele semenilor.  Nu mai au nicio noţiune de bun-simţ, iar în prostia lor îşi închipuie că cei care o duc mai bine fură bani din vreo sursă extraterestră. Mânaţi de ciudă, îşi bat joc de aşa-zisa muncă pe care o prestează, şi, implicit, de banii clienţilor.  Javrele astea îşi merită soarta cu vârf şi îndesat. Uneori cred că mi-ar fi mai bine printre hiene.

   ... Atât mai vreau pentru ziua de azi. În rest, am avut de toate. Drumuri, oameni isterici, ţipete, soare, şi... dureri de picioare. De câteva zile simt că am îmbătrânit. E drept că peste două săptămâni schimb anul din viaţă... dar chiar aşa să mă fi ramolit?   Oricum, în perioada imediat următoare mă apuc de sport.   Seară frumoasă, dragii mei:). PS. În timp ce scriam puţinele rânduri de mai sus, am primit un telefon... şi odată cu el şi vestea unui deces.   Chiar trebuia? :(

    Până la sfârşitul lunii curente ar trebui să vă actualizaţi datele, căci altminteri fie vă veţi trezi cu conturile blocate, fie nu veţi mai putea rambursa ratele creditelor în desfăşurare.  Nu vă speriaţi, e doar hârţogărie multă.    Au fost destul de multe formulare de completat, dar nimic complicat. N-am idee cum se prezintă cele destinate actualizării datelor pentru persoane fizice, dar mă gândesc trebuie să fie cu mult mai succinte.   Spor la scriptologie!