Simplu, Oana

      Faptul că uneori ni se iau lucruri, ne părăsesc oameni, sau nu ni se recunosc drepturi ne face adeseori să ne revoltăm. Însă de multe ori primim- daruri, oameni, recunoştinţă şi înţelegere- şi uităm să mulţumim.   Aşadar, dragii mei, să vă amintiţi, măcar acum, de Craciun, să adresaţi câte un ,,mulţumesc!" oamenilor care vă împlinesc viaţa, care vă iubesc, care vă dăruiesc din timpul lor şi din sufletul lor zi de zi.   E cel mai frumos cadou pe care îl puteţi oferi!   Nu-mi rămâne decât să vă doresc un Crăciun fericit, alături de toţi cei pe care îi preţuiţi, iar singurele excese pe care le faceţi să fie bucuria şi dărnicia!

  Al meu e gata de ieri- frumos şi arătos, împodobit în tonuri reci, conform cu vremea de afară:)

  Sunt aproape convinsă că majoritatea oamenilor, atât de prinşi în tevatura premergătoare Crăciunului, nu a observat ce zi minunată a fost astăzi. Friguroasă, ce-i drept, dar superbă din perspectiva spectacolului oferit de chiciură:   Eh, ce ziceţi?

  Ca în fiecare an, de ceva vreme încoace, mă gandesc ce Doamne iarta-mă or face românii cu atâta mancare pe care o cumpară de Sărbători.   Îi vad pe viu, sau pe la televizor, atunci când nu mi-e silă să îl deschid, cum cumpără de toate, de parcă maine ar veni foametea, şi ar fi nevoie de provizii pentru nu ştiu câte luni.    Într-o zi, ieşisem pentru un sfert de oră până la un magazin din apropiere, ca să cumpăr pâine (deşi eu nu mănânc decât foarte puţină spre deloc) şi nişte fructe. La raftul de pâine am dat peste un individ care aproape desfacea toate pâinile ca să vadă care e mai grozavă, de parcă ar fi cumpărat-o pentru o viaţă! La fructe, omor mare între nişte cucoane, venerabile ca vârstă, care răsturnau, rupeau, trăgeau şi împingeau de nişte lădiţe cu clementine. Îmi amintesc că am nevoie de o cutie de bomboane, pentru ziua unei cunoştinţe. La raftul cu pricina, aproape toate cutiile de bomboane, praline, trufe şi alte cele erau rupte, sfâşiate sau desigil...