Simplu, Oana

      Zilele trecute scriam aici despre faptul că pe strada mea, plugul sau sărăriţa ajung o dată pe deceniu. Cu toate astea, alaltăieri cred, s-a îndeplinit minunea ca un plug (care nu împingea zăpada de pe jos) să intre pe străduţă, dar doar ca să întoarcă şi ca să împrăştie o cantitate infimă de sare.   În schimb, aproape zilnic, plugul intră în curtea unui supermarket din apropiere, ceea ce nu mi se pare deloc în regulă. Adică mie, care îţi plătesc iarnă de iarnă deszăpezirea, pe bani grei, nu te sinchiseşti să îmi deszăpezeşti strada, iar ălora de la Billa, care te aburesc, probabil, cu o sticlă de ceva, le faci curtea lună?    Cum vine asta, stimabili domni care spuneţi că nu vă iese "mai nimic" din contractele de deszăpezire? 

  Mă amuză teribil când se iveşte o chestie mai împieliţată decât cea care ţinea primele pagini şi instantaneu, toată lumea uită şi începe să dezbată această nouă apariţie, de parcă cea anterioară nici nu ar fi existat vreodată.   În altă ordine de idei, pare că toată lumea a uitat de ultramediatizatele proteste din Piaţa Universităţii, şi nu numai. Mă întreb, megafonul lui Căncescu de pe clădirea Consiliului Judeţean n-o fi îngheţat încă?    PS. Domnule Oprescu, vă sugerez că, de vor fi protestatari în seara asta în Piaţa Universităţii, să-i dotaţi cu câte o lopată pentru deszăpezit în mână, că tot se laudă cu dragostea lor nemărginită de ţară şi cu ce vor ei să schimbe. Să facă măcar ceva util şi notabil în acelaşi timp. PS 2. Dacă la voi nu ninge şi nu e frig, înseamnă că citiţi aceste rânduri de pe o plajă din Brazilia. Vă asigur de invidia mea profundă;).

  La mine în casă, în afară de persoana mea şi de motan, toată lumea e răcită. Aud doar tuse măgărească, năsucuri ce curg mai ceva ca apa la robinet, şi strănuturi îmbibate cu microbi răufăcători.   Din această pricină, de vreo trei zile prefer să mă închid în camera mea, şi s-o privesc ca pe un mediu septic, deşi cu siguranţă nu e. Mă tratez preventiv cu ceai de busuioc şi soc, cu felii de lămâie tavalite prin zahăr brun, şi cu bomboane umplute cu extract de salvie. Nu de alta, dar sunt extrem de prietenoasă cu virusurile gripale, dovadă stând ultima mea raceală, de pe la sfârşitul lui noiembrie, când am doborât orice record negativ de tuşit încontinuu. În sezonul acesta nici nu m-am mai ostenit să mă vaccinez, rupând astfel o tradiţie de câţiva ani buni, pentru simplul motiv că în toamna anului 2010 m-am vaccinat antigripal, şi cu toate astea, m-au trântit patru răceli, câte una în fiecare lună a iernii, plus una bonus drept mărţişor, în martie.   Eh, prin acest preambul voiam să aj

   Deşi săptămâna viitoare începe s(tr)esiunea, iar la ora asta ar trebui să stau cu nasul în cărţi, studiind contractele de leasing, de franciză şi titlurile de credit, prefer să beau un ceai fierbinte, cu aromă de coajă de portocale, şi să vă arăt cum e iarna zilele astea, în oraşul nostru drag.                   Bunlocul îmi oferă zilnic o privelişte de milioane.   Nici poieniţa de pe Tâmpa nu e urâtă. Ba dimpotrivă.     Tâmpa, per ansamblu, e de poveste.

  În fiecare dimineaţă de iarnă, când dau draperiile de la ferestră la o parte, îmi spun ,,Ce frumoasă ar fi iarna daca ai sta să o priveşti doar ca pe un tablou!".   Da, recunosc, iarna are farmec de Craciun... şi cam atât. Chiar azi-dimineaţă, la cafea, vorbeam despre Brazilia, şi despre cât de frumos ar fi să faci Crăciunul în costum de baie, pe Copacabana, sorbind dintr-un cocktail rece, şi cu borurile unei pălării largi, din paie, atingându-ţi alene umerii.   Îmi place să văd iarna, să o admir, să o fotografiez, căci deh, sunt suflet sensibil, însă când trebuie să dau piept cu ea, lucrurile se schimbă.   Astăzi, eram ferm hotărâtă să nu ies din casă, dar nu ştiu de ce, poate că m-am gândit să încep şi eu şcoala, azi, ca tot studentul, am ieşit. Am ieşit, deşi stiam că pe jos e patinoar urban. În jurul blocului meu, niciunul dintre capetele luminate care stau la spart seminţe şi bârfit vecinii, nici chiar şeful de scară ori preşedintele de asociaţie, care îmi face onoarea (ha