Simplu, Oana

  Aţi observat şi voi deja că dimineţile nu mai învelesc pielea cu acelaşi aer cald şi prietenos? E deja rece, e nevoie de un strat în plus de haine, vântul nu mângâie, ci mai mult taie, iar ploaia e rece şi neiertătoare.   Verdele pădurii nu mai e crud şi văratic, începe să tindă spre gălbui, iar câte-un copac, mai îndrăzneţ de fel, e deja inveşmântat în arămiu.   Florile de câmp s-au ascuns în adâncul pământului, până la primăvară, şi tot ce a mai rămas sunt florile de lucernă şi câteva buruieni fără nicio strălucire de veselie.   Oamenii din sat sunt din nou ocupaţi, cu strânsul feluritelor recolte sau cu otava- cea de-a doua iarbă pe anul acesta. Mişună din nou tractoare, căruţe, motocositoare şi biciclete de care atârnă coase, furci sau greble.   Se coc deja murele, cele din urmă fructe de pădure.   Apusurile se reflectă în bălţi cu apă rece.  P.S. Sper că şi vara voastră a fost la fel de frumoasă ca a mea!

   Fiecare iese la plimbare pe uliţă cu animalele pe care le are prin gospodărie... Unii ies cu oile...  ...alţii cu porcul...  Alte oi.   Şi... o fotografie de senzaţie cu mini-baciul Rareş :) Pe cât îl vedeţi de mic, e tare inteligent şi şmecheros, îşi schimbă în fiecare zi floarea de la pălărie fiindcă se ofileşte, fluieră după oi imaginare cât e ziua de lungă, se plimbă pe uliţă cu măciuca subraţ, iar visul lui este- aţi ghicit,- să devină baci! ~ va urma ~

   După o ploaie cumplită, cu tunete şi fulgere care au durat jumătate de noapte, satul e învăluit în ceaţă.  Albăstrelele din lanul de grâu.  La plimbare de-a lungul Finişoarei, unul din pâraiele din sat.  Căluţi la păscut.  Printre spice.  Nişte pui de rândunică guralivi, adunaţi deasupra curţii, în amurg.   ~ va urma ~