Simplu, Oana

   Presupun că ştiţi deja cât de ,,drag" îmi este locul de joacă pe care Primăria Braşov a binevoit să îl amplaseze in vecinătatea blocului în care locuiesc şi, iată că, după o iarnă ce părea interminabilă, acesta începe să reînvie.   În afara de faptul că groapa de nisip a copiilor este de fapt groapa de nisip a câinilor, a faptului că nu se exercită niciun control asupra orelor de funcţionare a parcului şi nici a modului de utilizare a aparatelor de fitness şi a celor de joacă pentru copii, parcul ăsta mirific pare un izvor nesecat de specimene umane. Vă reamintesc plozii scăpaţi de dimineaţă până seara târziu pe maidan, care urlă ore în şir din toţi rărunchii, înjură şi boscorodesc mai ceva ca la uşa cortului, babetele care îşi suflecă pantalonii în miezul verii ca să îşi bronzeze picioarele crăcănate pe bănci, ,,domnii" care îşi plimbă dimineaţa sau noaptea câinii ce se uşurează pe bănci, tobogan şi orice altceva găsesc, oamenii care îşi pun copiii să urineze (sau nu doa

  Încet, încet, chiar dacă însoţită de un vânt tăios şi un soare mai cu dinţi, primăvara îşi face simţită prezenţa. Ieri am renunţat la băscuţă, am încălţat ghete mai subţiri, şi am purtat ochelari de soare.    Însă nu departe de mine, am mai găsit puţină iarnă.  Un cocoş galant.   Valea încă îngheţată.     Şi... uniforma obligatorie- cizmele de cauciuc, neapărat lungi. PS. O primăvară frumoasă şi caldă îmi doresc. Şi vă doresc :)