Simplu, Oana

Da, acum sunt convinsă. Crăciunul e o minune, ce durează trei zile. Şi atât. Tot ce rămâne în urma lui e bradul pe care îl mai aprindem în fiecare seară (la mine, serile se prelungesc până prin februarie), momentele frumoase petrecute alături de cei dragi, imortalizate în poze, cadourile (Ineeelul!)... şi tot ce-am mai adunat prin suflet în aste trei zile. Astăzi am stat în casă. Din cauza vremii, care m-a făcut să fug de tot ce ar fi însemnat ieşire, şi din cauza vizitelor de ieri şi alaltăieri. I needed a break:). Şi, cum tot azi am avut timp ca între o felie de plăcintă cu brânză dulce şi încă una de cozonac made by Oana , să mai întreprind şi câte-o meditaţie, am ajuns la concluzia că ultima zi a unei sărbători (adicătelea Crăciun ori Paşte) îmbolnăveşte. Pentru că, vrând-nevrând, o petreci stând. Mai ales dacă pică duminica, iar afară e umed, şi rişti să-ţi strici şi coafura. Şi tot stând, şi stând, şi stând, te muţi dintr-un pat în altul, mănânci, discuţi cu cei de prin casă,

Da, acesta e un Crăciun perfect. De ce? Pentru că, până mai adineauri, l-am petrecut fiind musafir. Poate pentru că m-am săturat să fiu tot eu cea care îi primeşte pe unii şi pe alţii, care întinde mese, curăţă firimiturile de pe sub ele, şi spală mormane de veselă, ori, ce ştiu eu, o fi vrut soarta să mă fac şi eu musafiră , măcar o dată în viaţă. Pentru mâine nu am încă niciun plan de vizitare a cuiva, dar sunt deschisă oricărei invitaţii, pentru că a început să-mi placă. (Şi când mă gândesc că tot eu mă întrebam ce pisici găsesc unii de se tot trezesc la noi în vizită!) Lăsând gluma la o parte, aste prime două zile de Crăciun au fost întru totul agreabile, dacă e să omitem personajul care, invariabil, de trei ani încoace, îmi strică măcar una din cele trei zile de sărbătoare. Dar a trecut. Dacă am reuşit să învăţ ceva anul acesta, atunci acel lucru e nesimţirea. Dar nesimţirea aia nevinovată:D. Vorbim despre asta şi la momentul bilanţului. Nu ştiu cum sunt alţii, şi mă ref

Ceea ce nu mi-a plăcut, şi nu-mi place nici acum la ziua asta sunt urările de Crăciun. Sau de Sărbători. Sau de ce-or fi ele. Nu toate mesajele sunt enervante. Ci doar cele care se observă de la o poştă că sunt culese de pe goagăl , cu urări "glumeţe", care mai de care mai de prost gust. Şi care mai sunt şi trimise pe mecanismul "selectez toată lista de contacte + send message". Neah, nu aşa se face. Faptul că în ultimii ani tipul acesta de mesaje s-au înmulţit, devenind o modă care îmbogăţeşte companiile de telefonie, m-a făcut ca, anul trecut, în seara de Crăciun, şi în cea de Anul Nou, să îmi închid telefonul. Dacă vrei să îi spui ceva cuiva, să îi faci o urare de Sărbători, sună-l. Sau scrie-i chiar şi un mesaj sau un e-mail. Dacă nu eşti în stare să personalizezi mesajul, scrie un simplu "Sărbători Fericite". Dar crede în ceea ce scrii acolo, căci altfel toate vorbele sunt egale cu zero, ba chiar îl vor mai şi enerva pe destinatar. Ieri m-am

Aseară am făcut cozonac. Da, da, nu vă uitaţi cruciş- vraiment eu l-am făcut. Sub atenta îndrumare a lui maman , am adunat ingrediente, am cernut făină, am ras coajă de lămâie şi de portocală, am amestecat drojdie cu lapte şi le-am pus la dospit, am frământat aluatul într-un castron mai mare decât mine, am pregătit umplutura, din nuci şi mac... Şi am reuşit. 6 cozonaci mari şi frumoşi, plus încă o plăcintă cu brânză dulce şi stafide. Până azi-dimineaţă am dormit ca un prunc. Mai ales că aseară, în timp ce cozonacii erau la copt, am lăsat toate uşile din casă deschise, ca să se răspândească aroma aceea care înnebuneşte pe oricine. Acum sunt obosită moartă. Azi am făcut curat. Din nou, deşi săptămâna trecută fusese făcută curăţenia generală. Dar, cum la mine nimic nu e niciodată prea curat... Presupun că ăsta e unul din marile mele defecte- văd mizerie chiar şi acolo unde nu e. La amiază, după ce-am împodobit şi bradul, privind în acelaşi timp şi la circoteca " Boc 4 în Parlamen

Poate că o să zici că sunt un pic răsfăţată, căci sunt deja la a doua scrisoare, iar alţii n-au apucat să-ţi scrie nici măcar una. Dar eu nu-ţi scriu numai pentru mine. Nu ştiu dacă printre atâtea scrisori pe care a trebuit să le citeşti , şi cadouri de împachetat, ai mai avut timp să priveşti înspre lume, şi înspre noi, românii. Şi tocmai de asta îţi scriu- ca să îţi zic ce şi cum. CNN a difuzat o serie de reportaje care urmăresc prăbuşirea comunismului în Europa de Est, intitulată sugestiv " Autumn of Change ", şi care include şi povestea decăderii regimului ceauşist , în România. Nimic rău în asta, doar că mi se pare dubios că e nevoie ca alţii să ne "sărbătorească" libertatea. Noi, în afara faptului că am câştigat-o ( pe spinarea altora), precum şi a nesiguranţei cu care profităm, mai mult sau mai puţin, de ea, nu facem nimic. După 20 de ani, oamenii din jurul nostru au rămas, într-o oarecare măsură, aceiaşi. Să-ţi spun de ce cred eu asta: În zilele noast

Încep prin a vă adresa o întrebare: Aţi pomenit mutre de politicieni mai abătute ca azi? Eu nu. Şi ceremonia de reînvestire a Băselului în fruntea ţării a fost caracterizată de monotonie. Întocmai ca o ploaie gri, care a obosit să mai tot cadă. De ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni nu mă leg, trec direct la Palatul Parlamentului. Băse a sosit la Parlament de braţ cu Mărioara. Ea îl ducea pe el de braţ, nu invers. Mă rog, aşa o fi la ei. Au fost întâmpinaţi de madam Anastase (o altă antipatică dubioasă, dacă e să mă întrebaţi pe mine). S-au ascuns de ochii presei în Camera de Protocol... atunci am schimbat canalul teve. Am revenit când Băselu ajunsese în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Se intonează imnul, toată lumea mimează patriotismul. Şedinţa urma să fie prezidată de sus-numita Anastase. Când am auzit asta, un singur lucru mi-a trecut prin cap: cât de Prostănac poţi fi? În locul lui Geoană, numai de-al dracu' prezidam eu, ca să crape Băse de nervi la auzul vocii me

Din câte bine se poate observa, am câteva antipatii. Persoane pe care nu le pot digera, nici dacă ar fi să mi le bage cineva cu pâlnia pe gât. Unul dintre personajele astea, care, culmea, mai e şi consătean de-al nostru, e moară stricată Toarcea. Cum, nu-l ştiţi??? Aoleeeu, păi să vă zic: Sorin Toarcea e un fel de mesager al Primăriei, el dând din gură, de cele mai multe ori extrem, dar extrem de prost, pe diverse teme- de la Hotărâri de Consiliu Local, sensuri giratorii, decoraţiuni de iarnă pe stâlpi, concerte ale Filarmonicii, (in)activitatea celor din Primărie, şi până la aberaţiile lui George (a se citi cu accent englezesc, ca să-i dăm un aer mai răsărit), relatând toaaate aceeeste lucruri de maaare inteeeres orăşenesc reporterilor ce se sinchisesc a se deplasa până în faţa uşii Primăriei. Pentru că el de-acolo sporovăieşte tot timpul. Indiferent dacă e vară, şi poartă nişte cămăşi în culori pastel, la care asezonează nişte cravate aiurea de culori ţipătoare, ori iarnă, şi p

Sunt trei zile de când Băsescului i-a fost validat noul mandat de şef al statului. Tot în aste zile, Mr. Băse s-a preocupat să-şi răsplătească lingăii fideli, mai precis membrii Cancelariei Prezidenţiale, pe care i-a decorat cu tot soiul de globuri de Crăciun Ordine. Pe lângă ei, şi nişte cercetători ai Academiei Române, ce s-au ocupat de elaborarea Dicţionarului Literaturii Române, şi de editarea unor volume de Eminescu. Mă miră, dar presupun că a făcut-o pentru a închide gurile slobode ce contestă decoraţiile oferite alor lui. Ieri discutam cu o persoană, aprigă susţinătoare de-ale lui Băse, atât în timpul campaniei, cât şi după alegeri, şi încrezătoare nevoie mare că acesta va face, şi va drege. În cadrul discuţiei, am ajuns şi la politică, căci deh, la noi a ajuns subiect notoriu, mai ceva ca vremea la englezi. Şi îmi spune, désolée : Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Băsescu îl va numi premier, din nou, pe Boc. Mă uit la ea pe sub gene: Acu' serios, tu chiar te aştept

Se presupune că ea papă bani de la buget. Pentru că firmele care se ocupă de deszăpezire, împrăştiere de materiale antiderapante, curăţat zăpada, bla, bla, trebuie plătite. Cu bani buni şi frumoşi. Tot la fel de bine, zăpada ar putea să şi producă bani. Iată cum: A nins. De vreo trei dimineţi, înotăm practic prin zăpadă. Astăzi s-au mai liniştit apele, însă ieri... Ieri a fost haos, atât pe şoselele din Braşov, cât şi în parcări şi pe trotuare. Despre şosele şi parcări nu mă mai agit să discut, pentru că au mai discutat şi alţii. Eu vreau să mă leg de trotuare. Trotuare care se aştern de-a lungul arterelor, bulevardelor, străzilor, trecând prin faţa a numeroase firme, de parter ori ba, sedii de bănci, magazine, felurite buticuri de cartier, frizerii, farmacii, şi câte şi mai câte. Unde vreau să ajung- atunci când ninge, tuturor ne revine obligaţia de a deszăpezi ceva. Şi aici nu mă refer la maşini, ci la căile de acces înspre locuinţele noastre, fie ele case, ori apartamente

Acum ninge cu găleata . Ca să vedeţi ce capete de urbe responsabile avem, azi de dimineaţă, la ora 7 şi ceva, plugurile lucrau de zor prin oraş. Adicătelea unul singur, pe Mureşenilor. Căci pe restul străzilor n-am prea văzut nicio activitate în desfaşurare, înafară de zăpadă frământată, din care, din păcate, nu iese cozonac. E friggg. Sunt -6 grade. Din maşină şi până la locul unde aveam treabă, mi-au îngheţat picioarele. Însă îmi place că e linişte, că sunt locuri de parcare (şi nu mai trebuie să alergăm jumătate de oraş pentru unul), că lumea merge mai liniştită pe stradă, nimeni nu se grăbeşte, şi nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu poate. Pe Titulescu (aka Strada Poliţiei) e o zăpadă de-ţi face maşina în toate direcţiile. Să alunece, zic. Acestea fiind spuse, zăpadă plăcută azi! (Scriem mai târziu, pentru că acum trebuie să şi mănânc ceva:D)

Ieri, cam pe la ora prânzului, eram la shopping. Şi, pentru că tot vine Crăciunul, mi-am zis că ar fi cazul să-mi fac, în avans, tradiţionalul cadou de Sărbători, şi anume o bijuterie. Pusesem de câteva saptamâni, într-o bijuterie, ochii pe un inel superb, cu o singură piatră preţioasă, albă, ceva în genul celor de logodnă. Eram cu maman , ei îi sclipeau ochii la nişte cercei, iar eu... eu eram total captivată de Inel. Cu majusculă. Tot la capitolul inele, erau şi nişte pubere de liceu, care se tot fâţâiau prin faţa vitrinei, şi îi cereau vânzătoarei tot felul de modele, povestindu-i ăleia, şi întregii bijuterii de altfel, pentru cine şi de ce îl cumpără. Am stat, am zis că trebuie să manifestăm bun-simţ, că doar nici nouă ne place când ni se bagă cineva in faţă. Copchilele de liceu rămăseseră în faţa a două opţiuni: un inel şi un... inel. În cele din urmă, se mută la vitrina cu cercei. Şi o întreabă pe incompetenta aia de vânzătoare ce model anume crede că le-ar şade bine în ure

Asta seara s-a deschis o rana. Cea mai urata din ultimul an. Dupa o zi atat de draguta, cu pregatiri pentru Sarbatori, de ce trebuia?! PS. Stie cineva ce s-a intamplat cu diacriticele mele? Le-am pierdut, cred, prin zapada... Update : Presupun că tot ceea ce s-a întâmplat, sau nu, un pic mai devreme era un rău necesar. Un rău de care mă temeam de câteva luni bune, şi care mi-a stricat bună parte din toată veselia Sărbătorilor, pe care începusem să o împart în stânga şi în dreapta. Îi urăsc pe toţi oamenii răi, pentru că îmi fac riduri, cearcăne, pentru că mă provoacă la ceartă, pentru că nu înţeleg unele lucruri nici spuse în tătăreşte; îi urăsc pe cei care nu ştiu să facă alegeri inspirate, comîţând cele mai regretabile şi cauzatoare de suferinţă greşeli. PS. Mi-am recuperat diacriticele.

Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici

Pentru că tot se umflă unii şi alţii în pene, pentru că, vezi Doamne, renumărarea voturilor nule, dispusă de CCR, ar fi adus beneficii tot Băselului, ţin să vă mai relatez o povestioară aflată zilele astea. Nu ştiu dacă e de râs ori de plâns, dar faptele stau cam aşa: După mai bine de o săptămână de la incidente, Badea Vasile, Nea Ionică, şi Ţaţa Lucica, ce domiciliază într-unul din satele Branului, au relatat cum, în dimineaţa turului II al alegerilor prezidenţiale, aproape toţi sătenii au primit la poartă câte o găleată cu 2 pungi de făină, şi vreo 2 de zahăr, printre care erau împăturiţi şi bine vârâţi 200 de lei. Tot în ziua turului II, sus numiţii mai povestesc, cum înspre amurg, "uliţele" Branului au început să freamăte de autocare cu turişti. Nu, nu veniseră să viziteze niciun Castel, şi niciun Conte Dracula. Veniseră într-un scop electoral precis- să pună ştampiluţele pe Contele Băselu, căci la ieşirea din cabinele de vot îi aşteptau membrii partidului portocaliu,

... Sau chiar e frig de crapă pietrele?! Brrr. Ieri am fost încotoşmănată mai rău ca la Polul Nord, dar tot am reuşit performanţa de a mă alege cu degetele îngheţate, chiar şi prin mănuşi. Când am ajuns în casă, am zis că nu mai vreau să ies până la primăvară afară. Brrr. Azi-noapte, pe la 4, nu ştiu cum se face, dar eram cam sătulă de somn. Aşa că m-am dus până la fereastră, să privesc lumea. Şoc- ningea! Îmi venea să îi înjur pe toţi cei care îşi doriseră zăpadă, ca să completeze imaginea "de poveste" a oraşului. Am adormit furioasă. Dimineaţa, ce poate fi mai plăcut decât să deszăpezeşti maşina? Mai ales la statura mea impozantă, de unu şaizecişiceva , mă descurc de minune. Ce poate fi mai plăcut decât să îţi uiţi mănuşile acasă, să îţi iei o haină prea scurtă, şi nici băscuţă să nu ai pe cap? Nimic, vă zic eu. Eh, trecând peste capitolul "prea subţire îmbrăcată", deszăpezitul ăsta îmi cam place- dacă n-ar fi frig, nu e chiar un exerciţiu de dezmorţire dezagreab

Să tot fie vreo două săptămâni de când cei de la Observatorul Antenei 1 au avut iniţiativa de a difuza, zilnic, reportaje care să contureze diferenţa dintre Epoca de Aur a României, şi ceea ce este (sau, mai bine zis, ce nu mai este) în prezent. Astăzi, am avut plăcerea de a urmări un material cu privire la agricultură- o ramură economică ce mie mi se pare prost, sau mai deloc, exploatată, având în vedere că alte ţări ar da orice ca să aibă relieful şi solurile noastre. Aţi încercat, ca vara, atunci când vă deplasaţi cu maşina, pe o distanţă mai lungă, să priviţi în jurul vostru? Înseamnă că aţi văzut tarlale întregi pustiite, foste CAP-uri în ruine, sau transformate în cine-ştie-ce ferme de dragul ochiului... Înseamnă că aţi observat şi voi cum, în preajma Braşovului, pe terenurile de hectare întregi, care altădată erau cultivate cu cartofi (că doar de aia ne numim Ţara Cartofului!), nu mai creşte decât buruiana. Înseamnă că aţi observat cum, prin Bărăgan, câmpurile ce-au (mai) fo

De când nu mai avem Guvern, cei de prin ministere, dacă tot freacă menta pe bani de la buget, se îndeletnicesc şi ei cu ce pot. Sunt onorată să aflu că lecturarea blogului meu se regăseşte printre sarcinile ministeriale ale MAI :)).

Sunt deja 4 zile de când în Ţara Românească s-a iscat circul, şi reprezentanţi, de marcă ori ba, ai partidului portocaliu, apar pe la felurite emisiuni, pentru a combate acuzaţiile de fraudare a alegerilor de duminica trecută, aduse de către PeSeDe. Până aici, nimic rău în a se apăra. E drept, dacă eu aş fi miezul partidului portocaliu, n-aş trimite tot felul de papagali fără argumente serioase pe la toate televiziunile- aşa cum am văzut un împiedicat membru al PD-L Braşov, ieri seară, în emisiunea Naşului local, aka Berariu. Degeaba i-a îndemnat Băselu pe mai micii lui colegi de partid să îşi păstreze calmul şi seninătatea- ei nu şi nu. Îşi scot ochii în direct cu pesediştii, îi acuză ca au contrafăcut dovezi, şi câte şi mai câte. Toate le fac de o aşa manieră, încât ai zice că sfinţii din icoane sunt mici copii, în comparaţie cu ei. În spatele aparentei sfinţenii, ştiţi cu ce se ocupau membrii de va(r)ză ai PD-L Braşov, duminică seara, când observaseră că Prostănacul îi cam lu

Nu contestă nimeni faptul că e vicepreşedinte de partid, nici că e pentru a doua oară deputat, nici că e ex-ministrul IMM-urilor... dar, mă gândesc serios cum o fi reuşit să treacă prin două facultăţi, şi cum o fi el, dom' profesor universitar, în stare să predea la facultate (?!). Nu mi-aş fi ridicat astfel de semne de întrebare dacă nu aş fi avut ocazia, astăzi, de a pălăvrăgi cu un eminent membru de partid roşu, care îmi povestea cum, în campania pentru prezidenţiale, dom' Pateu, în faţa unui banner cu Geoană şi gaşca lui de salvatori ai naţiei, plus un mesaj electoral ce conţinea şi cuvântul "jignim", întrebă dând din mustaţă: Mă, sigur "jignim" se scrie cu "g"? Nu cumva e cu "c"? Ia să ne uităm pe DEXonline, ca să fim siguri! Pur şi simplu, nu mă puteam abţine să nu vă împărtăşesc bârfa asta. Vă imaginaţi cum ar fi fost dacă Geoană ar fi câştigat cursa pentru Cotroceni? Dom' Niţă ar fi fost numit în fruntea Academiei Române ,

Într-una din zilele trecute, un prieten de familie îmi povestea cum, în urmă cu ceva luni, aflându-se în dificultate financiară temporară, pentru că nu îşi primea banii de la beneficiarii serviciilor pe care le presta, a cântărit situaţia, şi a ajuns la concluzia că ar putea să îi ceară ajutorul unui unchi de-ai săi. Ajutor care consta în împrumutul a vreo 3000 de lei. Unchiul i-a dat banii, toate bune şi frumoase, trece "perioada de creditare" stabilită, unchiul îşi cere banii, nepotul îi pregăteşte, se duce la unchi acasă, ca să îi restituie suma. Scoate banii, îi dă unchiului să îi numere, iar unchiul, cu ochii sticlind a speculă, îi zice răspicat: Tre' să îmi dai şi comisionul de ATM. Când ţi-am dat banii, i-am scos de pe card, şi banca şi-a luat comisionul. Nepotul ce să mai zică, să se pună cu nebunul? A scos alţi bani şi i-a închis gura unchiului. Acum, haideţi să stăm strâmb şi să judecăm drept. Comisioanele de ATM se încadrează undeva în jurul a 0.15% până

PS. Tărăbuţele alea, 18 la număr... alea se numesc Târg de Crăciun nemţesc?! PS.2. Vă recomand să vă plimbaţi pe sub Tâmpa numai cu maşina, la temperaturile astea. PS.3. Am reuşit să vă fac să uitaţi de Băse?:))

Azi dimineaţă mă trezisem bine. Visasem frumos, nu aveam nasul înfundat, părea că săptămâna ce tocmai debutase va fi una normală. A se reţine- n-am zis grozavă, ci normală. Pe jumătate somnoroasă, mă duc cu maman să ne bem cafeaua. N-apucasem să citesc niciun ziar, ori să deschid televizorul, dar ea m-a pus la curent- Băse l-a luat pe Prostănac. Încă de aseară le spusesem, ei, şi încă câtorva persoane, că lucrurile nu vor rămâne aşa. Dar nu pentru că mi-aş fi dorit, ci pentru că noaptea era lungă, iar PeDeLeii aveau tot timpul din lume ca să "aranjeze" lucrurile. Nici rezultatul de aseară nu mă mulţumise. Pentru simplul fapt că n-am avut de unde alege, oricine-ar fi ieşit câştigăt(or) nu m-ar fi mulţumit. Geoană ar fi rămas prost, dar Băse de-abia acum îşi va arăta colţii. Nu pentru că nu şi i-ar fi arătat destul în ultimii 5 ani, dar circul ce va urma îmi ridică serioase întrebări în ceea ce priveşte normalitatea ţării. Şi nu numai a ţării, ci şi a poporului. În leg